CAS şi cash

Cum vremea mesajelor populiste adresate cetăţenilor simpli a cam trecut – sau încă n-a venit, conform calendarului electoral – atenţia clasei politice se abate asupra altor categorii, în speţă asupra agenţilor economici. Şi, ce subiect mai bun decât reducerea contribuţiilor sociale la stat poate fi abordat, mai ales că ideea în sine este salutară…
Prima dată a venit cu această idee USL, pe atunci o structură solidă, cu Ponta şi Antonescu fraţi de cruce. A fost chiar un punct forte în campania electorală, prin care se atingea, chiar dacă parţial, o rană sensibilă: relaxarea fiscală, însoţită deisgur, de o previzibilă creştere economică. Dar, în timp, a rămas doar o promisiune electorală, „vina” principală pe care a găsit-o Guvernul fiind faptul că reprezentanţii FMI s-au opus. Dincolo de această nerealizare, angajatorii au mai primit câteva lovituri, pe lângă taxe şi impozite noi apărând şi o creştere a salariului minim, care pentru angajaţi era şi este benefică, dar pentru patroni înseamnă bani în plus daţi la stat.
Acum, noul Guvern Ponta, fără Antonescu de această dată, a reiterat ideea reducerii CAS la angajator, pentru că – nu-i aşa? – se apropie campania electorală pentru prezidenţiale. De această dată premisele erau favorabile, FMI a dat undă verde, dar s-a opus preşedintele Traian Băsescu. În ambele cazuri, cauza a fost aceea: lipsa resurselor bugetare care să acopere deficitul creat prin reducerea CAS, care înseamnă automat sume mai mici colectate de stat pentru sistemul de pensii şi cel social. Atât FMI, atunci, cât şi Băsescu, acum, au invocat aceeaşi motivaţie, astfel că reducerea contribuţiilor sociale se amână din nou.
Mai nou, şi principalul partid (!?!) de opoziţie, această uniune consensuală ce fiinţează sub numele de Alianţa Creştin-Liberală, invocă aplicarea aceleiaşi măsuri privind CAS. Legitimitatea este dată mai ales de partea liberală, care se poate considera coiniţiatoare (poate chiar iniţiatoare absolută) a acestei măsuri. Atât la nivel central, cât şi la nivel(e) local(e), reprezentanţii ACL, invocă necesitatea aplicării măsurii şi urgentarea acesteia, astfel încât reducerea CAS să se poată aplica începând cu 1 octombrie. Mai mult, acuză actuala guvernare de acelaşi lucru pe care îl invocase şi Fondul Monetar şi Băsescu: lipsa resurselor care să compenseze scăderea colectării fondurilor CAS.
În fond, avem o soluţie bună, de care atât Puterea, cât şi Opoziţia se cramponează, adică reducerea CAS la angajator, dar avem şi o soluţie lipsă: sursa de finanţare compensatorie, pe care nici Puterea, nici Opoziţia (aceasta din urmă măcar declarativ) nu reuşesc să o identifice…
Toate acestea în spaţiul tehnic al problemei, pentru că, de fapt, mai avem şi o altă speţă:  cea electorală. Guvernarea şi Opoziţia doresc fiecare aplicarea măsurii începând cu 1 octombrie, dintr-un motiv bine înţeles: să poată defila cu acest demers în faţa electoratului, în perspectiva alegerilor prezidenţiale. Poate că şi Băsescu s-ar fi înduplecat să promulge legea, dacă ar fi întrevăzut cât de cât un beneficiu electoral.
Nu ştiu cât ajută economia, agenţii economici în speţă, dacă se reduc CAS la angajator de la 1 octombrie, dar logic ar fi ca această reducere să nu fie cu iz electoral, ci economic, iar măsura să fie luată pe o nouă proiecţie bugetară, de la 1 ianuarie. Atunci poate s-ar găsi şi resursele compensatorii. Nu de alta, dar dacă tot ne aflăm în recesiune, măcar să n-o adâncim…