„Casa de Cultură a Sindicatelor Arad nu se închide…“

0
34

– Interviu cu Ioan Cristea, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor Arad –

– Domnule Ioan Cristea, sunteţi de ceva ani buni în fruntea instituţiei…

– Întâmplarea face  ca în chiar aceste zile – mai precis în 1 noiembrie 2015 – am împlinit  30 de ani de când conduc Casa de Cultură a Sindicatelor Arad. Sunt, poate, cel mai longeviv director al unei case de cultură din ţară…

– Am auzit că v-au închis pompierii instituţia  pentru abateri grave de la respectarea normelor de prevenire a incendiilor.

– Vorbe, vorbe, vorbe – vorba lui Hamlet către Polonius, în actul II. Nu s-a închis deloc Casa de Cultură a Sindicatelor Arad! Problema este în felul următor, căci ceva tot este: ca efect al incendiului din 30 octombrie de la clubul Colectiv, în urma căruia au murit zeci de oameni, eu personal am luat hotărârea să cer pompierilor să închidă doar Sala Mare de spectacole pentru a evita primirea unor amenzi. Căci noi ne autogospodărim şi suntem atenţi la cheltuirea fiecărui bănuţ. Deci, nici vorbă să ne închidă pompierii activitatea casei. Practic eu am închis Sala Mare de spectacole, de frica amenzilor, în urma înăspririi şi derulării controalelor de PSI. Dar noi mergem mai departe, activităţile instituţiei noastre se derulează normal.

– Normal, normal dar fără spectacole…

– Noi avem autorizaţie de funcţionare PSI din anul 1996. Întreruperea spectacolelor va fi până în primăvară, când micile probleme legate de siguranţa la incendii vor fi rezolvate. După care vor urma şi spectacolele. Până atunci ne continuăm activitatea în mod normal, cu celelalte activităţi.

– Adică…

– Adică vom urmări săvârşirea politicii cultural-educative prin menţinerea formaţiilor culturale, a cercurilor  şi cenaclurilor existente, precum şi a celor sportive, cum ar fi cele de culturism, karate, jiu-jitsu, zumba sau bosu. Asigurăm, de asemenea, continuitatea activităţii membrilor Ansamblului Folcloric  „Rapsodia Mureşană“, deschiderea a două noi cursuri de dans popular, finalizarea şi tipărirea monografiei „Casa de Cultură a Sindicatelor Arad – 35 de ani“, continuitatea activităţii cercurilor şi formaţiilor cultural-artistice.

– Care sunt aceste cercuri şi formaţii artistice, dacă nu cer prea mult?

– Iată-le, succint pe toate, deşi despre unele am pomenit mai înainte: Ansamblul Folcloric „Rapsodia Mureşană“; Grupul de Veterani – Dansuri Populare; Orchestra de Muzică Populară; Cenaclul Literar „Luceafărul“; Societatea Filatelică Arad; Cercul de Arte Plastice şi Clubul de Karate.

– Aţi pomenit ceva mai înainte despre o monografie. Puteţi să-mi spuneţi despre ce este vorba?

– Deoarece este o lucrare în derulare voi fi scurt: este vorba despre o monografie a Casei de Cultură a Sindicatelor Arad, pe care vrem s-o lansăm în primăvară, odată cu redeschiderea Sălii Mari de specatcole. Mai vreau să precizez că lucrez la  această monografie-album împreună cu istoricul Horia Truţă şi o închinăm împlinirii a 35 de ani de existenţă a instituţiei noastre.

– Casa de cultură funcţionează pe principiul autogospodăririi. Cum reuşiţi acest lucru, în condiţiile în care multe instituţii de cultură falimentează?

– Noi facem parte din Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România. Sună frumos – Uniunea are în subordine 42 de instituţii de cultură în toată ţara – dar sindicatele nu ne ajută financiar cu nici un leu. Nu intru în amănunte. În aceste condiţii, am încercat să mă adaptez situaţiei. Pentru mine spaţiile culturale din instituţie sunt tabu.  De exemplu, am primit o ofertă foarte profitabilă financiar prin care mi se cerea să cedau Sala Mare de spectacole pentru a fi transformată într-o discotecă. Evident, am refuzat fără să stau pe gânduri. N-am să uit niciodată că la o instituţie de cultură are prioritate… cultura. Celelalte spaţii care compun casa de cultură le-am închiriat foarte profitabil. Orice venit suplimentar este binevenit. Tot pentru a cumpăni cât mai bine cheltuirea banilor, am ajuns ca personalul angajat să fie redus la şapte. Sunt oameni de caracter, care-şi cunosc perfect atribuţiile, cu care colaborez de mulţi ani. În plus de aceasta, îl am alături de mine pe un referent cultural-artistic de mare valoare, este vorba despre cunoscutul folclorist Ştefan Muntenaş, om care îmi este alături la bine şi la rău şi care cunoaşte cu ce se mănâncă cultura.

– Aşadar, putem spune că…

– Pot spune sigur că atâta vreme cât eu conduc această instituţie, Casa de Cultură a Sindicatelor Arad nu se închide.

 

DSCN0021

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.