Ediția a XXI-a Festivalului de teatru clasic s-a încheiat în urmă cu câteva zile, dar ecourile sale nu se vor stinge prea curând. Cu siguranță, este extraordinar că acest festival continuă. Poate puțini au fost cei care, credeau în ideea de continuitate. Trebuie să recunoaştem că noi, românii, suntem întotdeauna entuziaşti la început, dar treptat, admirabilele intenții se subțiază şi, adesea, renunțăm cu seninătate la proiecte ce păreau a se materializa pe termen lung. Apreciez faptul că acest festival a devenit o tradiție şi chiar un brand pentru un Arad angajat într-un proiect de anvergură şi anume, candidatura la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021. Meritul este cel al Consiliului Local Municipal, care finanțează acest festival, demonstrând că „dreapta” poate să fie alături de „stânga” şi „stânga” poate coexista cu „dreapta” spre a susține această prețioasă idee de a aduce la Arad, spectacole ale Teatrului din România şi din Ungaria, în stare să demonstreze că avea dreptate „divinul critic” (l-am numit pe George Călinescu), când susținea, cu argumente, desigur, că „a fi clasic înseamnă a crea durabil şi esențial”.
Încercând o sinteză a Ediției a XXI-a a Festivalului, subliniem că acesta, prin abordări scenice insolite sau chiar prin eşuări în plan teatrologic , au adus pe scena arădeană:
- a) mari dramaturgi ai literaturii universale: Shakespeare (Mult zgomot pentru nimic), Molière (Vicleniile lui Scapino), Cehov (Platonov), Ibsen (Rața sălbatică);
- b) spectacole actuale, cele mai multe au avut premiera în acest an (10 din 13 spectacole!). Doar un singur spectacol se joacă cu succes din anul 1993, iar două din anul 2014!
- c) o diversitate teatrologică: piese de teatru în „cheie” clasică sau modernă; monolog dramatic; un excepțional recital; teatru coregrafic; musical;
- d) importanți regizori: Alexandru Dabija (Astă seară: Lola Blau); Gigi Căciuleanu (Vivaldi şi anotimpurile); Dragoş Galgoţiu (Casanova); Alexander Hausvater (Mult zgomot pentru nimic); Kokan Mladenović (Opera cerşetorilor);
- e) actori de excepție, unii deja consacrați sau alții care „bat” la porțile consacrării, astfel i-am urmărit pe scena arădeană pe Ion Caramitru, Victor Rebenciuc, Maia Morgenstern, Dorina Lazăr, Cristian Iacob, dar şi unii din admirabilii actori ai Teatrelor din Târgu Mureş, din Oradea şi din Piatra Neamț;
- f) Teatrul Național din Pécs (oraş înfrățit cu Aradul şi Capitală Culturală Europeană în urmă cu câțiva ani) şi Teatrul „Csiky Gergely” din Kaposvar, cu piesa Beznă de mină de Székely Csaba, în regia lui Bérczes László;
- g) adaptări ale unor texte binecunoscute (20 de ani în Siberia, de Anita Nandriş-Culda, adaptarea, regia şi scenografia Sorin Misirianțu); Casanova, după Memoriile lui J. Casanova de Seingalt, scenariul, regia, decorul, coloana sonoră: Dragoş Galgoțiu sau Opera cerşetorilor după textul omonim al lui John Gay, regia Kokan Mladenović.
Lizica Mihuţ
Continuarea pe www.lizicamihut.ro
