Ce nu a fost deloc în regulă în arbitrajul de la meciul cu FC Argeș

A trecut o noapte peste ceea ce s-a întâmplat la Pitești dar polemica e în continuare în toi vizavi de arbitrajul de care a avut parte UTA în această partidă. Imediat după meci, la nervi, s-au făcut multe analogii cu ceea ce s-a întâmplat la Cluj, acolo unde echipa noastră a fost eliminată din Cupa României tot după un meci cu mari controverse legate de deciziile arbitrilor. Și da, unele dintre aceste analogii au fost poate forțate dar altele stau în picioare și ridică multe semne de întrebare în legătură cu felul în care se decid lucrurile în campionatul României. Ne propunem să le punctăm în acest material dar vom începe cu o scurtă trecere în revistă a principalelor momente controversate ale meciului.

În minutul 40 Hoxhallari are o intrare decisivă la Calcan în careu, care se afla în poziție de a marca. Albanezul atinge și mingea dar îl ia pe sus pe adversar, intrarea fiind mult prea intensă. Cojocaru bine plasat indică punctul cu var în mod corect. Penalty-ul este apărat de Iacob.

Minutul 57: Garita îl lovește cu cotul pe Roger în plină figură. Adrian Cojocaru îi acordă acestuia cartonaș galben, probabil considerând că lovitura, deși conform regulamentului trebuia să fie pedepsită cu eliminare, nu a fost intenționată. VAR nu intervine. O decizie „în spiritul“ regulamentului.

În minutul 77 la o fază confuză în careul nostru în urma unui corner, Iacob scoate de sub bară, Abeid încearcă să degajeze dar îl nimerește pe Zebic. Adrian Cojocaru lasă jocul să continue dar este chemat de Sebastian Colțescu să revadă faza. Pe reluări se vede că Abeid îl lovește pe adversar dar mingea era deja aproape ieșită din teren iar Zebic cu spatele la ea. Este evident că intervenția involuntară a lui Abeid nu mai influența în niciun fel faza dar cum mingea a fost în joc, Cojocaru a decis să dea penalty. O decizie „în litera“ regulamentului.

În minutul 90+6 tot în urma unei faze fixe în careul nostru, Turda se prăbușește după un contact cu Hoxhallari. Arbitrul lasă jocul să continue dar din nou i se semnalizează ceva din camera VAR. Camerele surprind un Adrian Cojocaru transfigurat care ascultă înmărmurit câteva zeci de secunde ce i se transmite în cască. În cele din urmă, fără să se observe nicio încercare de dialog din partea sa, merge la marginea terenului să revadă faza; o fază cum se întâmplă multe într-un meci, cu doi jucători care atacă mingea și se ciocnesc în aer după ce unul dintre ei o lovește. Sigur, cum este aproape imposibil ca amândoi să o lovească concomitent, există mereu acoperirea regulamentară pentru a considera intervenția celui care nu reușește să atingă mingea ca fiind fault. Este ceea ce face Adrian Cojocaru indicând penalty, unul acordat cu „acoperire regulamentară“.

Iar acum, lucrurile care din punctul nostru de vedere nu au fost normale în privința felului în care au fost judecate aceste faze:

1. Toți cei care urmăresc fotbalul, dintotdeauna, au observat că există o cutumă, cutumă recunoscută mai direct sau mai voalat de înșiși arbitri: nu acorzi penalty în momente decisive decât dacă ești convins 100% că a fost o infracțiune clară. Cu atât mai mult cu cât respectiva decizie are o influență nu doar în rezultatul final ci chiar în deznodământul unui campionat. Nu decizi un campionat pe o fază în care ai „acoperire regulamentară“. Cu atât mai mult cu cât mai dăduseși înainte două penalty-uri, dintre care unul, în „litera“ regulamentului. Tocmai de aceea veți vedea foarte rar cazuri în care o echipă primește două penalty-uri într-un meci și de-a dreptul rarisim 3. Iar când al treilea a fost acordat în prelungiri deja semnele de exclamare se multiplică amețitor.

2. Un aspect foarte important în arbitraj este acela ca deciziile să fie judecate similar în ambele părți, să se folosească aceeași măsură. Nu s-a întâmplat aseară deoarece la penalty-urile 2 și 3 s-a aplicat „la virgulă“ litera regulamentului în schimb la faza în care Garita l-a lovit cu cotul pe Roger în figură, nu s-a judecat așa. Sigur, cei care au regulamentul în mână pot da rapid explicații pentru fiecare dintre aceaste faze. Însă egalitatea de șanse într-o competiție, în mod real nu este dată de felul în care o echipă este arbitrată în raport cu regulamentul ci de felul în care este arbitrată în raport cu celelalte echipe. Chiar, poate cineva să spună când a fost ultima dată în campionatul României o situație similară în care o echipă să primească trei lovituri de la 11 metri iar ultima să decidă meciul în final? De ce a devenit o obișnuință ca în meciurile UTA-ei absolut fiecare fază importantă să fie purecată la sânge în căutarea unei infracțiuni, așa cum s-a întâmplat și la Cluj?

3. Dintre cele trei penalty-uri acordate, singurul extrem de clar a fost primul, dictat de Adrian Cojocaru fără intervenția VAR. De ce în condițiile în care arbitrii VAR sunt instruiți să nu intervină decât dacă greșeala centralului este evidentă, au făcut acest lucru atât la Cluj cât și aseară? Și dacă aseară există „acoperire regulamentară“ la Cluj vorbim despre adevărate invenții, lucruri care nici măcar pe imagine nu se văd. Curios, în ambele meciuri pe teren se aflau arbitri mult inferiori ca și cotă, notorietate și influență față de cei din camera VAR. La Cluj Horia Mladinovici s-a înclinat obedient în fața instrucțiunilor venite de la Istvan Kovacs iar astăzi Adrian Cojocaru a procedat la fel în fața lui Sebastian Colțescu. De ce în perechile cele mai importante din brigadă (central / VAR) sunt delegați arbitri cu un statut atât de diferit? Dacă tot onor CCA l-a trimis pe Sebastian Colțescu la acest meci, de ce nu a delegat și un arbitru de centru apropiat ca și experiență și notorietate de acesta? Era un meci aproape decisiv pentru stabilirea celei de-a doua echipe retrogradate, nu merita acest duel măcar un arbitru FIFA? Că poate unul care are meciuri internaționale la activ ar fi fost mai sigur pe deciziile luate.

Mergând spre concluzii, nu putem decât să constatăm că în fotbalul românesc în continuare campioanele sau echipele retrogradate se decid nu doar pe teren ci și în culise. Din păcate în culise UTA stă extrem de prost. Are o conducere care nu protestează decât foarte rar iar atunci când o face este neconvingătoare și lipsită de consistență. Nu poți să ieși după meciul de la Cluj și să spui „vom face memoriu dar știm de pe acum că nu vom fi băgați în seamă“. Vrem să răzbim în jungla de rechini cu atitudine de Miorița. Dacă domnii din conducerea UTA-ei ar fi făcut scandal 3 zile non stop pe la toate televiziunile după meciul de la Cluj, dacă la partida cu Hermannstadt ar fi organizat un protest de impact (gen întârziat meciul cu 5 minute, intrat pe teren cu banderole sau bannere de protest), tot pentru arbitrajul din Cupa României, poate că azi al doilea penalty, cel „în litera regulamentului“ n-ar mai fi fost acordat. Sau dacă ar fi fost acordat, aproape cert nu ar mai fi fost ultimul, cel care a decis rezultatul final. Dar un club care nu știe și nu vrea să pună presiune nici măcar când dreptatea e de partea lui, normal că este ușor de călcat în picioare.

La fel, vorbind de culise, nu putem să nu constatăm că UTA a fost făcută franjuri de arbitri în două deplasări contra unor echipe care au parte de o susținere politică extrem de puternică din partea edililor acelor orașe. La Arad politicienii își fac campanie de imagine pe spatele UTA-ei, se laudă cu contactele și influența lor dar iată că nu sunt capabili să-i ofere echipei o minimă protecție în fața acestor haiducii. Nu că ar fi normal să se rezolve lucrurile astfel, dar la fel de anormal este să îți faci campanie de imagine pe spatele acestui club și mult mai anormal este să tragi sforile în ceea ce privește cine să conducă acel club. Când vine vorba de așa ceva, politicienii arădeni arată o influență foarte eficace.

Din păcate, într-o junglă financiar-politică așa cum e fotbalul românesc, clubul UTA este reprezentat la nivelul „pinguin“. Da, asta este UTA în momentul ăsta în fotbalul românesc: un pinguin drăgălaș, frumos, mângâiat uneori pe cap dat total ignorat atunci când se împarte prada. Să dea Dumnezeu ca în aceste ultime două meciuri Mircea Rednic și băieții săi să reușească să fie o nucă mult prea tare pentru aceste interese și să ne scoată măcar la limanul barajului. Iar acolo… dar despre asta vom vorbi când și dacă va fi cazul.

(foto: gsp.ro)