În partida dintre FCSB și UTA, arbitrajul video și-a intrat în rol o singură dată, în prelungirile partidei, când a verificat golul marcat de Keserü validând decizia arbitrului. Dacă ne luăm după acest aspect, am putea crede că meciul a fost unul foarte ușor pentru Sebastian Colțescu, acesta având de luat doar decizii sigure în faze deloc litigioase iar activarea VAR-ului la faza menționată s-a făcut mai mult ca să fie puși măcar o dată la treabă și asistenții video.
Lucrurile însă n-au fost deloc așa. Meciul a mai avut încă 4 faze complicate, asupra cărora nici măcar reluările prezentate de televiziuni (acolo unde au fost prezentate) n-au făcut multă lumină. Iată succint, cele 4 momente:
1. În debutul meciului Pantea, venit în mare viteză îi sare în spate lui Vukcevic și primește cartonașul galben. Reluările au deschis însă discuția dacă nu se putea acorda chiar eliminare, dat fiind că intervenția jucătorului gazdelor e de natură să-i pună în pericol integritatea fizică a jucătorului nostru.
2. Tot în prima repriză, Rareș Pop cade în careul advers după un contact cu Florinel Coman. Deși nu evidentă, a părut o împingere. Din păcate n-am mai revăzut nicio reluare a acelei faze.
3. O fază de data aceasta judecată în favoarea UTA-ei, în repriza secundă, când Benga îi face un baraj cu brațul în plină figură lui Cordea. Decizia de a se acorda doar cartonaș galben pare corectă deoarece n-a fost o lovitură cu cotul dar intensitatea ei ridică ceva semne de întrebare
4. FCSB a primit penalty în finalul partidei la fază în care Vukcevic joacă mingea cu mâna dar aceasta este expediată de la mică distanță. Regulile ambigue și practica din diferite meciuri arată că astfel de faze sunt extrem de interpretabile.
Ce dorim să scoatem în evidență aici nu sunt greșelile lui Sebastian Colțescu. Nu afirmăm că centralul oltean a greșit sau nu. Poate că regulamentar a judecat corect toate cele 4 faze. Însă vorbim despre niște evenimente neclare, discutabile. Dacă ai la dispoziție o asemenea tehnologie, dacă regulamentul îți permite să o folosești în acele momente, de ce să te privezi de ocazia de a-ți cimenta decizia sau de a-ți corecta o eroare? Sau măcar de a câștiga respectul jucătorilor, antrenorilor și publicului, dovedind că acuratețea deciziei și respectarea regulamentului este mai importantă decât orgoliul profesional de a dovedi că ai văzut bine din prima și n-ai nevoie de imagini.
Din păcate constatăm etapă de etapă și asta nu doar în campionatul României, o timiditate exagerată a asistenților din camera VAR în a supune discuției centralilor fazele ambigue. Dacă eroarea nu este extrem de mare, se preferă a se merge pe mâna primei decizii a centralului deși este una luată într-o fracțiune de secundă pe o imagine văzută o singură dată, dintr-un singur unghi. VAR-ul pare că este mai degrabă un instrument tolerat în silă de arbitri, care îl privesc ca o formă de subminare a autorității și nu, cum ar fi normal, o metodă de a aduce mai multe decizii corecte în spațiul de joc. Ori rolul arbitrajului tocmai ăsta ar trebui să fie, de a face jocul corect și echidistant, nu de a construi, din rândul lor, vedete cu orgolii pe măsură.
(foto: captură video digisport.ro)
