Una dintre marile probleme ale oricărei administraţii este şi aceea a furnizării căldurii către populaţie. Mai exact despre preţul pe care populaţia trebuie să-l plătească, aceasta fiind subvenţionată. La noi, la Arad, căldura arde rău de tot la buzunare. Subvenţia este printre cele mai scăzute din ţară. Mulţi zic că actuala administraţie a dat-o doar aşa, în scârbă, ca să aibă o justificare de subvenţie. Dar să nu o lungim.
Lucrurile stau în felul următor: la acest moment CET SA Arad produce Gigacaloria la un preţ de 33 euro. Asta înseamnă că energia termică iese, pe „poarta fabricii” cum se zice, la acest preţ. Mai departe însă pe reţeaua de distribuţie procentul de pierderi este după unele surse 38% , după altele 40%. Oricum o cifră foarte mare, dacă ţinem cont că în Germania pierderile acceptate sunt de maxim 5%. De aceea , preţul pe care-l plătesc arădenii este unul dintre cele mai piperate din întreaga ţară. Însă toate acestea ar fi putut avea o rezolvare. Sigur, nu se rezolvau pierderile peste noapte, pentru că tehnic nu este posibil să baţi din palme cum s-ar zice şi să scazi de la 40% la 5 , hai 10%. Însă dacă preţul de producţie al Gigacaloriei scădea drastic, alta era situaţia. „În anul 2013 s-a început din surse proprii o investiţie în valoarea de 56 de milioane de lei plus TVA, pentru realizarea Grupului II, respectiv a cazanului de producţie pe gaz. Acesta are o capacitate de 420 de tone cu o putere de 50 MW. Ideea este că acesta era doar prima etapă dintr-un amplu program de modernizare, în valoare de 52 milioane de euro. În plus, exista un aport de 12,5 milioane de euro în certificate verzi câte avea CET Arad şi o finanţare europeană consistentă. La toate astea, municipalitatea trebuia fie să aducă un investitor până în limita a 49% din capitalul social, fie să procedeze la o majorare a capitalului social. Nici una dintre aceste două posibilităţi nu s-a întâmplat . Aşa că am intrat într-un cerc vicios al datoriilor şi penalităţilor. Una peste alta noi avem datorii de 87, 6 milioane de lei, dar avem creanţe în valoare de aproape 92 milioane de lei ”, spune Doru Lebădă, liderul Sindicatului Liber Independent Termoelectrica. Din toate semnalele şi deşi reţelele de transport sunt ale municipalităţii, aceasta ar vrea să le lase …orfane. De ce? Simplu municipalitatea nu vrea să recunoască pierderile. Cu toate că „ potrivit Ordinului 36 din 2006, în sistemele centralizate de distribuţie a energiei termice toate pierderile din reţele sunt în gestiunea municipalităţii. Băiatul ăsta (primarul Aradului- n.n) a luat-o razna. Nu vrea să recunoască acele pierderi, dar el dă ordine la CET. În fond îl doare în… pix de problemele arădenilor”, adaugă Lebădă. Datoriile şi, mai ales penalităţile se vor accentua. Pentru că CET SA de una singură nu are resurse să plătească. Şi nici „nu s-a făcut vreo majorare salarială, din 2007 încoace la oamenii din producţie, cum eronat s-a spus pe unele canale“, adaugă liderul de sindicat. Aşadar, cetăţenii Aradului plătesc scump de tot căldura, spre deosebire de alte oraşe. De exemplu Bucureşti unde este de circa două ori mai ieftină. Dar să revenim mai aproape, la Oradea unde programul de modernizare a centralei de acolo s-a finalizat. Şi Aradul a fost la fel cu Oradea unul dintre oraşele selectate pentru a primi finanţări europene. Au pornit în acelaşi timp cum se spune. Dar noi am abandonat pe drum. Nu la fel s-a întâmplat la bihoreni, unde investiţia s-a dus la bun sfârşit. Iar dacă programul de modernizare de la Arad se finaliza, preţul de producţie al Gigacaloriei scădea, potrivit specialiştilor de la 33 de euro la 14, 6 euro. Adică mai mult de jumătate.
Acum prin răscumpărarea reţelelor CET va dispune de 40 de milioane de lei. Un respiro, dar nu suficient pentru redresare. „Primarul în funcţie ne-a sugerat că ne vom descurca cu banii aceştia. Poate este un respiro, dar problema de fond nu se rezolvă. Până la 90 milioane de lei datorii este cale lungă, iar soluţia nu poate fi decât una dintre cele două pe care le-am amintit anterior“, a adăugat Doru Lebădă. Deocamdată nu s-a dat nici un ban, iar timpul trece. Penalităţile se adună, iar problemele nu se rezolvă. Ba chiar se agravează. Iar CET-ul rămâne un cărbune încins în mâna primarului Falcă. Dar care culmea, ne arde doar pe noi…
