Chiar „se alintă” ALDE sau vorbeşte serios?

Călin Popescu Tăriceanu spunea cu câteva zile în urmă că anunţarea candidaturii sale la alegerile prezidenţiale nu va afecta participarea la guvernare, că una nu o împiedică pe cealaltă. După numai două zile, Tăriceanu vine şi anunţă că ALDE nu se cramponează de rămânerea în coaliţia de guvernare, că tot mai mulţi colegi ai săi, în special miniştrii, sunt furioşi că PSD face singur rectificarea bugetară, fără ca pe ei să-i consulte, aşa că, dacă lucrurile continuă în această manieră, ar fi mai bine ca partidul să se retragă de la guvernare. Întrebat ce părere are despre avertismentul celor de la ALDE, ministrul Teodorovici, prim-vicepreşedinte al PSD, a răspuns ironic că cei de la ALDE doar „se alintă” că guvernarea va merge mai departe fără probleme, fără să fie afectată de participarea lui Tăriceanu la alegeri. Oare, chiar aşa să fie, este ALDE condamnat să rămână captiv în această coaliţie sau ar fi mai bine pentru partid să rupă coaliţia, delimitându-se de PSD?
Mai întâi, de ce a rămas ALDE la guvernare, acceptând să încaseze lovituri prin ricoşeu, să i se pună în cârcă măsuri execra­- bile ale guvernului, pe care partidul nu le-a agreat niciodată, ci, dimpotrivă, le-a combătut? Răspunsul este simplu: chiar dacă la nivel de miniştri ALDE nu a avut prea mare relevanţă, a avut mult de câştigat la alte nivele, începând cu diverşi secretari de stat şi terminând cu funcţii în administraţiile locale, la instituţiile deconcentrate. Dacă ALDE ar rupe acum coaliţia şi ar ieşi de la guvernare, fără îndoială, PSD ar găsi suficient sprijin pentru a guverna mai departe, inclusiv ca guvern minoritar. Sistemul şi însuşi Iohannis ar avea grijă să îi ofere acest sprijin, iar ALDE ar suferi enorm în teritoriu, oamenii săi urmând să fie expulzaţi de urgenţă.
Or, tu ca partid care participi la alegerile prezidenţiale cu candidat propriu, cum ai putea să renunţi la statutul de partid guvernamental exact în preajma alegerilor? Toţi acei oameni cu funcţii obţinute în urma participării la guvernare, în loc să muncească în campania electorală, vor deveni ostili, acuzând partidul, respectiv pe şeful acestuia, că i-a trădat. Apoi, ce se va întâmpla la alegerile locale, la care ALDE mizează pe o serie de aleşi locali de la alte partide, mai ales PNL, dispuşi să candideze pe listele sale? Mai este un partid ieşit de la guvernare, cotat sub 5% la ultimul scrutin, atractiv? Desigur, nu! Iar dacă pierzi catastrofal alegerile locale, dacă nu vei avea un număr consistent de primari, poţi fi sigur că la parlamentare soarta îţi va fi pecetluită. În concluzie, cred că ieşirea de la guvernare ar fi doar o aventură extrem de riscantă, care ar putea să se termine cu bine doar în cazul unui miracol. Miracolul, evident, ar fi intrarea lui Tăriceanu în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Din păcate pentru Tăriceanu, aşa cum am arătat, acesta ar fi un miracol imposibil, pentru că responsabilul cu miracolele – nu mă refer la Dumnezeu, ci la Sistem – nu vrea în ruptul capului să-l înfăptuiască.