O practică generalizată a partidelor care s-au perindat la putere a fost sabotarea sistematică a oricăror iniţiative legislative ale parlamentarilor aflaţi în opoziţie. Nu conta absolut deloc cât de bună şi de necesară era o lege, dacă aparţinea opoziţiei era din start sortită eşecului. În prima fază se tergiversa la nesfârşit punerea ei în dezbatere în Camera Deputaţilor sau Se­nat, iar când, în sfârşit, se ajungea la dezbatere, era trântită de către cei care aveau majoritatea. După o perioadă oarecare, dacă într-adevăr era benefică, legea rea­părea, foarte puţin modificată, nu în punctele esenţiale, dar depusă de către un par­lamentar al puterii, iar partidul putea să se laude cu ea. Nu mai conta că parlamentarul care o iniţiase făcea sau nu făcea scandal, toate legile bune era obligatoriu să fie apanajul partidelor aflate la putere. Repet, a fost şi este o practică a tuturor partidelor. Aşa a păţit fostul senator PRM Aurel Ardelean, Dumnezeu să-l odihneas­că, a depus o sumedenie de iniţiative le­gislative, dar pentru că PRM nu era atunci la guvernare, toate au fost respinse pe bandă rulantă.
La fel a păţit, acum, senatorul USR Arad, Adrian Wiener, cu proiectul său de lege privind taxarea sucurilor pe bază de zahăr, scopul fiind acela al reducerii obe­zităţii în rândul copiilor. Proiectul a fost adoptat tacit de Senat, în noiembrie 2018 dar în aprilie 2019 a fost respins, în Camera Deputaţilor. Iată că, acum, Guvernul are în vedere emiterea unei ordonanţe de urgenţă care, printre altele, prevede şi introducerea unei taxe pentru băuturile răcoritoare cu conţinut ridicat de zahăr.
Cu o lipsă totală de jenă, guvernul copiază până şi pragurile de accizare prevăzute în iniţiativa lui Wiener! Iată cum, din cauza unei practici politice idioate şi cinice, o lege menită să contribuie puţin la îmbunătăţirea sănătăţii copiilor, dar şi să ne apropie de exigenţele Uniunii Europene, este adoptată, pe ocolite, cu mare întârziere. Pentru mine este suficient de clar că nu pentru apropierea de standardele UE emite guvernul ordonanţa, ci din cauza foamei de bani, având în vedere că impactul financiar al aplicării ei va fi de peste un miliard de lei.
Senatorul Wiener zice că e bine şi aşa, adăugând că PSD face ce ştie mai bine, adică copiază. După cum am mai spus, nu este o practică doar a PSD-ului, ci şi a celorlalte partide, în special a PDL-ului, revopsit în PNL. O practică găunoasă, care nu ţine cont de ce este bine pentru ţară şi popor, ci doar de interesele celor aflaţi temporar la putere. Este doar unul dintre multele elemente care au dus la genunchiul broaştei parlamentarismul românesc. Pentru că sunt total la mâna partidului care i-a propulsat, parlamentarii votează cum li se cere, chiar dacă ei sunt de cu totul altă părere, chiar dacă ei înşişi ar fi avut intenţia să promoveze iniţiativele legislative în cauză. După ce ajung în opoziţie şi sunt trataţi şi ei la fel, ţipă că partidul rival fură ideile. 

Recomandările redacției