cue pinc5Una dintre „rotițele” ce a mers ceas în sensul promovării celor de la Șoimii Pîncota în Liga a II-a a fost reprezentată de antrenorul Dan Cuedan. Șef absolut al vestiarului, fostul mijlocaș a știut mereu ce și cum să le ceară elevilor săi, terminând stagiunea cu doar șase înfrângeri, una singură în play-off, când deja echipa sa câștigase matematic seria a V-a a Ligii a III-a.
Sezon atipic
–  Dane, cum ai trăit ca antrenor acest campionat?
–    A fost un sezon cu un sistem de desfăşurare în premieră în România, un campionat atipic, la începutul căruia noi ne-am propus calificarea în play-off. Am reuşit să terminăm cele 20 de etape pe poziţia a treia, iar la calculul pentru accesul în play-off am ieșit tot pe ultima treaptă a podiumului, la trei puncte de primul loc. A urmat un alt campionat de zece jocuri, mai comprimat şi mai echilibrat valoric. Mie mi-au plăcut toate celelalte echipe, inclusiv Baia-Mare, Oşorhei sau Ineu, alături – bineînțeles – de echipele de pe podium, Naţional Sebiş şi Metalurgistul Cugir.
Startul lansat în play-off a făcut diferența
– Cu ce v-aţi diferenţiat de colegele de play-off?
– Ne-am diferenţiat, zic eu, printr-o capacitate mai mare de concentrare şi am reuşit să facem ceea ce ne-am propus, adică să începem foarte bine play-offul . Am câştigat primul meci cu 2-0 contra Ineului, când nu le-am dat nici o şansă. Am disputat un meci la Oşorhei în condiţii foarte, foarte grele, pe o suprafaţă de joc neadecvată pentru liga a treia, dar unde am reuşit greu de tot un egal. Cu Cugirul, acasă, a fost un meci de infarct, pe care am reuşit să-l câştigăm tot meritat, cu 2-1, chiar dacă am fost egalaţi în minutul 90. Jucătorii au crezut până la capăt în ei şi am câştigat acel joc în minutul 94. Derby-ul local cu Sebişul a fost foarte bine pregătit de noi, am studiat foarte bine adversarul şi am câştigat la Sebiş cu 2-0. A venit meciul acasă cu Baia-Mare cu care pot să şi închei, pentru că noi acumulasem deja puncte importante, câştigând şi acest joc. Din cinci partide aveam patru victorii.
Puternici în orice condiții
– Atunci ai început să crezi în promovare?
– Sincer spun că am început să cred în promovare în momentul în care am egalat la Ineu în minutul 90+2. Unde am avut avut eliminaţi antrenorul secund, portarul şi căpitanul de echipă, Cristi Irimia, ceea ce nu mi se pare corect. Atunci am spus că putem promova. Când o echipă fără portari, fără fundaşii centrali, cum un om mai puţin, pe o ploaie torenţială, reuşeşete să marcheze în ultimul minut, contrar tuturor, emană potenţă fizică, mentală, dar are şi noroc ! Atunci am zis «Da, acum dacă strîngem rândurile, putem să mergem spre locul unu !».
– Le-ai spus şi jucătorilor treaba asta ?
– Da. Gândiţi-vă că noi am jucat penultimul meci, acasă cu Naţional Sebiş, având cinci puncte avans. Am fost nevoiţi să câştigăm sau măcar să nu pierdem, pentru că promovarea nu era jucată. Am intrat la pauză cu 1-0, iar mesajul meu a fost «Jucăm ca să marcăm, nu ca să nu primim gol!». Le-am spus la pauză că scorul este 0-0, nu cel de pe tabelă, că trebuie să continuăm să jucăm ca să înscriem, ceea ce s-a şi întâmplat.
Continuitate și organizare
– Aveţi victorii pe linie şi un golaveraj 9-1 cu Sebişul şi Cugirul, în lupta promvării. Care au fost atuurile voastre faţă de adversarii direcți la Locul ?
– Faţă de Sebiş, am avut mai multă continuitate, zic eu, o mai bună organizare a jocului.  Iar cu Metalurgistul, la fel, o mai bună organizare. Am avut un plus şi la valoarea jucătorilor şi la capacitatea lor de a asimila ceea ce li s-a transmis. Mă felicit că am lucrat cu aceşti jucători, că au avut puterea să mă înţeleagă. Am fost mai dur cu ei, atât la antrenamente cât şi la jocuri, recunosc. Am avut momente mai tensionate şi în vestiar, dar ei au înţeles până la urmă şi şi-au făcut treaba ca nişte profesionişti.
Acuze demontate
– Au  fost uneori şi voci care criticau stilul de joc al echipei.
– Scopul meu nu a fost un joc ,,tiki-taka”. Îmi rezerv dreptul de a nu comenta părerile celor care considerau că avem un joc inestetic. Nu înseamnă că joci la bubuială dacă în momentul în care ajungi cu un fundaş la mijlocul terenului dai o „diagonală” sau o minge  de angajament pe vârf. Înseamnă că și ultimii apărători participă activ la construcţia atacului şi se transformă în ultim pasator. În fotbalul modern, posesorul de balon devine, deseori, ultimul pasator. Am marcat un gol cu Zalău, când Păşcălău a prins mingea la o lovitură liberă a adversarilor, a degajat, Sergiu Pop a preluat mingea, a făcut 10 metri şi a dat gol. Cine a dat pasa de gol? Păşcălău! Posesia e pe spaţiu şi pe timp. Posesia fără progresie aduce adversarul peste noi. Degajând zona, poate duce la o minge de urmărire. Nu discut mai mult despre lucrurile astea. Mulţi au fost amatori sau chiar răutăcioşi când ne-au criticat. În play-off am avut un joc eficient, iar faptul că am lucrat mult la fazele fixe, este un lucru pozitiv.
Pregătiri de Liga a II-a… după concediu
– Ce urmează acum pentru echipă?
– O binemeritată vacanţă pentru componenţii lotului. O să-i cer și eu domnului preşedinte Pavel Piroş o vacanţă de şapte zile pe această cale. Nu am mai fost demult cu soţia în concediu. Dar, ne vom reîntoarce rapid la treabă. Sper să avem o perioadă bună, domnul preşedinte lucrează deja la aceste aspecte și l-aș ruga să aibă în vedere şi baza materială. Este de muncă în acestă perioadă pentru noi.
– Și ajungem la campania de achiziții…
– Avem un plan de a aduce unii jucători. Chiar la Baia-Mare a fost cu noi şi profesorul Clopu, care a monitorizat patru jucători pentru o analiză ulterioară completă. Nu ne permitem un lot de 30 de jucători, cu dubluri pe posturi, cum mi-aş dori eu. Va trebui să alegem foarte bine pentru că liga a doua este altceva. Am mai făcut şi eu şi domnul preşedinte greşeli umane, pentru că ne-am bazat pe caracterul unor jucători. Nu întotdeauna cînd formezi un lot ai siguranţă deplină. Vom comunica jucătorii de care urmează să ne despărţim. Gado şi Pop Sergiu au reziliate contractele. Le-am făcut lucrurile astea în cadrul familiei, fără prea mare tam-tam. Este important că s-a găsit comunicarea cu jucătorii, ca ei să înţeleagă că nu le-a vrut nimeni răul.  Ambii au calităţi de divizia A, dar celelalte lucruri fac ca ei să nu se încadreze la jocurile de acest nivel.
„Șoimul” Flavius Cuedan?
–  Ţi-ai dori să fi antrenorul fiului tău?
–   Nu ştiu dacă mi-aş dori, căci ar fi o presiune suplimentară pe el. Este un jucător  care are experienţa ligii a doua, are capacitate mentală foarte bună, nu se ştie nicodată. Dar sunt convins că este un jucător care ne-ar putea ajuta. Singura problemă aş fi eu, care – probabil – aş fi foarte sever cu el, ceea ce nu ar fi  ok.

Recomandările redacției