Curtea de Conturi atrage atenția: spitalele sunt finanțate din mai multe surse, fragmentate pe multiple destinații, ceea ce duce la o lipsă de claritate în privința alocării fondurilor publice pentru dezvoltarea coerentă a sistemului sanitar spitalicesc

Curtea de Conturi recomandă reducerea discrepanțelor regionale privind numărul de medici raportat la populație și la nevoile de sănătate

Curtea de Conturi a României a efectuat o amplă evaluare a spitalelor din sistemul public național, având ca obiectiv general urmărirea modului în care, în perioada 2014-2021, în unitățile sanitare cu paturi au fost asigurate resursele umane (personalul sanitar) precum și infrastructura specifică, din punctul de vedere al economicității, eficienței și eficacității. În acest sens, au fost efectuate acțiuni de documentare la 310 unități sanitare spitalicești, (31 unități din rețeaua proprie a altor ministere, 279 unități aflate în coordonarea autorităților publice locale) și o acțiune de audit al performanței la Ministerul Sănătății.

Pe lângă  aceste acțiuni, spitalele aflate în subordinea Ministerului Sănătății (58 unități sanitare spitalicești) au făcut obiectul unei misiuni de audit al performanței ale cărei rezultate au fost prezentate în luna februarie 2023.[1] Analiza spitalelor din rețeaua proprie a altor ministere și a celor aflate în coordonarea autorităților locale relevă, în principal, același tip de deficiențe: unități sanitare care funcționează în clădiri învechite, cu risc seismic, în spații improprii desfășurării activității medicale; investiții insuficiente și infrastructură subdezvoltată; disproporția semnificativă dintre cheltuielile de personal și cele de capital în defavoarea celor din urmă.

Prezentăm, în continuare, principalele aspecte rezultate în urma acțiunii de documentare și a auditului  performanței efectuat:

La nivelul Ministerului Sănătății (MS) nu se cunosc date cu privire la rețeaua spitalelor care funcționează în subordinea altor ministere, nici despre medicii cu competențe limitate; datele și informațiile utilizate de MS nu sunt cuprinse într-o bază de date integrată și nu sunt utilizate pentru a face corelații și analize pe baza cărora să se poată lua decizii în sistemul sanitar.

Clădirile spitalelor

Ø  Majoritatea unităților sanitare spitalicești dețin clădiri construite în perioada 1900–1970; 68 de spitale își desfășoară diversele activități în imobile construite înainte de anul 1900. Din cauza vechimii și structurii arhitecturale a imobilelor, multe dintre clădirile în care funcționează spitalele nu mai corespund cerințelor impuse de normativele actuale;

Ø  O mare parte dintre unitățile sanitare cu paturi nu dețin autorizație de prevenire și stingere a incendiilor, ceea ce reprezintă un factor major de risc;

Finanțarea

Ø  Spitalele sunt finanțate din mai multe surse, fragmentate pe multiple destinații, ceea ce conduce la o lipsă de claritate în privința alocării fondurilor publice pentru dezvoltarea coerentă a sistemului sanitar spitalicesc;

Ø  Cheltuielile de capital au avut o evoluție oscilatorie și o pondere redusă în ansamblul cheltuielilor perioadei, reprezentând, în medie, numai 5% din total; Ponderea cea mai mare a fondurilor pentru investiții a fost alocată pentru achiziția de aparatură medicală, respectiv 75%, iar diferența de 25% din totalul fondurilor alocate a fost destinată pentru construcții, modernizări, consolidări, reparații capitale ale clădirilor;

Ø  Tarifele decontate prin CNAS nu sunt actualizate cu majorarea cheltuielilor de personal și a prețurilor la bunuri și servicii, astfel că resursele financiare nu au permis în toate cazurile dezvoltarea infrastructurii unităților sanitare, nefiind asigurate resurse suficiente pentru reparaţii capitale și modernizări ale clădirilor;

Ø  Cheltuielile de personal au avut un trend crescător, reprezentând în medie 62% din totalul cheltuielilor unităților sanitare; Începând cu anul 2017 s-au încasat sume semnificative din veniturile provenite din bugetul FNUAS pentru acoperirea creșterilor salariale (influențe salariale) ale personalului medical, al căror cuantum a crescut anual atât în valoare absolută, dar și ca procent raportat la nivelul veniturilor încasate;

Ø  Calitatea serviciilor medicale acordate cetățenilor a fost influențată atât de faptul că serviciile medicale acordate au fost decontate cu întârziere, cât mai ales de faptul că sistemul utilizat pentru decontarea serviciilor medicale de tip spitalicesc în regim de spitalizare continuă nu este în concordanță cu nivelul real al costurilor pentru serviciile medicale spitalicești, acest aspect conducând la subfinanțarea  sistemului spitalicesc;

Resursele umane

Ø  Procentul posturilor de manager ocupate prin numire/interimat a fost unul ridicat, această practică reprezentând o zonă de risc asupra calității actului medical. La entitățile unde au existat schimbări frecvente ale conducerii, actul decizional a fost influențat în mod negativ, prin lipsa unei strategii financiare și de management privind dezvoltarea și modernizarea unității sanitare;

Ø  La nivel național, gradul mediu de ocupare al posturilor vacante de medici a fost de 70%,  al asistenților medicali a fost de 84%, al personalului sanitar auxiliar – de 76%, în timp ce gradul mediu de ocupare pe total personal sanitar în perioada analizată a fost de 79%;

Ø  Nu există un plan de recrutare a personalului de specialitate în vederea asigurării serviciilor necesare pacienților, organizarea concursurilor presupune o perioadă mare de timp, iar lipsa candidaților pentru anumite specializări/zone geografice constituie o provocare pentru spitale;

Ø  Problematica personalului medical necesar din unitățile sanitare spitalicești situate în zonele defavorizate nu este reglementată îndeajuns. MS nu cunoaște tipurile de locuri de muncă din zonele defavorizate din sistem care ar putea beneficia de sporurile pentru zone defavorizate și nici numărul acestora;

Ø  Inexistența unui sistem informatic integrat la nivelul tuturor structurilor poate conduce la apariția redundanței datelor obținute pe diferite canale, la probleme privind acuratețea informațiilor furnizate, precum și a costurilor suplimentare aferente resursei umane implicate în procesul de culegere, transfer și procesare a datelor;

Dezvoltarea infrastructurii

Ø  Aproximativ 46% din totalul spitalelor publice dețin echipamente de imagistică medicală (CT și/sau RMN); Față de anul 2014, în anul 2021 a crescut atât numărul unităților sanitare care dețin echipamente de tip CT și/sau RMN, cât și numărul acestor dotări: numărul de CT-uri a crescut de aproximativ 2,2 ori, iar numărul de RMN-uri a crescut de aproximativ 3,3 ori; Din numărul total de aparate CT și RMN deținute de spitalele din rețeaua MS la finalul anului 2021, 26% dintre aparatele CT și 17% dintre aparatele RMN au depășit durata normală de funcționare;

Ø  Cu excepția refuncționalizării imobilului Spital Clinic de Urgență Iași pentru amenajarea Institutul Regional de Oncologie Iași și a obiectivul de investiții ”Construire Spital Orășenesc Mioveni (S+P+6)”, în rețeaua spitalicească publică nu s-a construit nicio unitate sanitară cu paturi nouă, în perioada 2014-2021;

Ø  Deși managementul unităților sanitare, împreună cu reprezentanții autorităților publice locale, au manifestat  în general un real interes pentru asigurarea spaţiilor şi dotărilor adecvate, identificăm faptul că elementele fundamentale pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor medicale la majoritatea unităților sanitare nu sunt incluse într-un program național și/sau regional de dezvoltare a infrastructurii spitalicești;

Ø  În perioada 2014-2021, la nivelul unităților sanitare spitalicești publice au fost achitate sume semnificative pentru studii de prefezabilitate/fezabilitate/proiecte și alte studii aferente obiectivelor de investiții, dar care nu au fost puse în operă deoarece nu există o politică/strategie de investiții corelată cu studiile/proiectele de realizat.

Pe baza datelor și informațiilor colectate pe parcursul misiunii de audit al performanței la Ministerul Sănătății și a documentărilor la celelalte unități sanitare cu paturi din reţeaua proprie a altor ministere, precum și a celor aflate în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale, au fost formulate o serie de recomandări, dintre care enumerăm:

În domeniul politicilor de sănătate:

·        Dezvoltarea unui plan anual de recrutare a personalului, elaborarea de politici de personal eficiente și durabile inclusiv de atragere și retenție a personalului medical în domeniile deficitare, definirea unui plan de formare și dezvoltare profesională, pe baza necesităților identificate (recrutarea personalului, creșterea nivelului de instruire, asigurarea necesarului minim de personal care asigură și garantează siguranța continuității asistenței medicale);

În domeniul resurselor umane:

·        Crearea unei baze de date integrate în ceea ce privește numărul de posturi vacante de medici pe specialități la nivel național;

·        Reducerea discrepanțelor între numărul de medici raportat la populație între regiunile de dezvoltare;

·        Realizarea de politici de flexibilizare a personalului și de stimulare a performanței prin introducerea unor criterii de performanță, care au la bază  indicatorii de performanță privind  activitatea personalului medical;

·        Actualizarea Sistemului de decontare a serviciilor medicale la un nivel care să fie în concordanță cu nivelul real al costurilor de spitalizare;

·        Maximizarea veniturilor, inclusiv prin atragerea de fonduri europene nerambursabile, creșterea eficientei utilizării resurselor financiare, în scopul creșterii calității serviciilor prestate și implicit al creșterii satisfacției pacienților;

În domeniul managementului infrastructurii:

·        Efectuarea unei analize pentru identificarea unor soluții aplicabile clădirilor cu vechime mare pentru reabilitări/modernizări/consolidări;

·        Definirea unor standarde comune pe care trebuie să le îndeplinească clădirile spitalelor și instituirea de măsuri de control și prevenție împotriva producerii unor situații excepționale;

·        Analizarea aplicațiilor informatice utilizate de unitățile spitalicești  și  trecerea la un sistem integrat de raportare care să faciliteze scăderea duratei de prelucrare a datelor;

·        Realizarea unei distribuții echilibrate/a unei monitorizări a cheltuielilor prin intermediul centrelor de cost ale unităților sanitare;

·        Sistemul de finanțare să se bazeze pe un plan de dezvoltare multianual agreat de toate autoritățile finanțatoare.

Sinteza Managementul resurselor umane și dezvoltarea infrastructurii unităților sanitare spitalicești, pentru perioada 2014-2021 poate fi accesată pe pagina de internet a instituției, www.curteadeconturi.ro 

Pe de altă parte, la nivelul spitalelor de subordonare locală s-au identificat și lucrări de modernizare/consolidare sau reparații capitale finanțate direct din bugetul unităților adminsitrativ – teritoriale UATJ Arad – a finanțat construirea noului spital de psihiatrie de la Căpâlnaș, obiectiv de investiție realizat prin Programul Național de Dezvoltare Locală.