Franța este marcată de trei săptămâni cu o mișcare populară care crește în intensitate în ciuda apelului autorităților la „pace socială”. Și -au pierdut viața trei oameni în violențele provocate de unii protestatari, 110 oameni au fost răniți și 270 au fost arestați de forțele de ordine.
Astfel a apărut tentația unora de a compara ce se întâmplă acum în Franța cu protestele din 10 august din România, marcate de violențele jandarmilor. Spre exemplu, vicepreședintele ALDE Andrei Gerea s-a întrebat, retoric, de ce marii lideri ai UE nu au pus la zid intervenția în forță a forțelor de ordine din Franța așa cum au făcut în cazul României?
În realitate, cele două situații diferă în totalitate.
Protestele din Franța au plecat de la scumpirea litrului de benzină cu 0,6 euro, din cauza creșterii taxelor, ceea ce la prima vedere ar putea părea un lucru minor. Totuși, după ce faci calcule, realizezi că scumpirea carburanților lovește în primul rând în francezii care nu locuiesc în marile centre urbane și care trebuie să folosească zilnic mașina pentru a putea merge la lucru.
Una dintre femeile participante la protestele din primele zile a explicat că ea plătește în jur de 800 de euro pe lună pentru benzină, în condițiile în care trăiește din salariul minim pe economie care este de 1 500 de euro pe lună (brut).
Manifestanți sunt îmbrăcați simbolic cu veste galbene fosforescente, folosite de regulă pe șantiere și în cazuri de urgență. Protestatarii se mobilizează pe rețelele sociale, nu au lideri, iar fiecare grup acționează independent, după ideile unuia sau altuia: unii au blocat punctele de taxare de pe autostrăzi, permițând șoferilor să treacă fără a plăti taxa de trecere (o pierdere pentru companiile de administrare a autostrăzilor care se ridică la milioane de euro). La Mulhouse, vestele galbene au blocat portul, alții au blocat accesul în supermarketuri sau la rafinăriile de petrol, chiar și punctul de frontieră dintre Franța și Spania, cel de la Biriatou, cu intenția de a stârni o reacție și din partea spaniolă.
Popularitatea președintelui a scăzut alarmant după proteste
La început, președintele Macron și guvernul au spus că vor menține creșterea taxei pe combustibil, subestimând însă susținerea populației pentru proteste. Sondajele au arătat că 75% din francezi erau de partea „vestelor galbene”. Una dintre explicațiile acestei solidarități este aceea că majorările de prețuri afectează clasa de mijloc și cea săracă, în general oameni împovărați de taxe și impozite și care au ajuns să apeleze la împrumuturi la bănci pentru a supraviețui. Mulți au ieșit acum pentru prima dată în stradă. În Franța se estimează că un milion de muncitori trăiesc sub pragul sărăciei.
În aceste condiții, hotărârea puterii de a menține creșterile de prețuri a fost interpretată de mulți ca fiind una de sfidare. Președintele Macron a fost bancher și pare rupt de realitatea „Franței de jos”, adică a celor care trăiesc din salariul minim pe economie, din minimum social sau sunt în șomaj.
Tot în timpul protestelor s-a invocat, de asemenea, faptul că una din primele măsuri pe care le-a luat domnul Macron de când a ajuns la putere a fost să elimine impozitul pe marile averi, un impozit care i se aplica și lui însuși, ajutându-i astfel pe cei bogați. Unii și-au adus aminte și de exprimările neinspirate ale președintelui în exercițiu făcute în discuțiile cu oameni de pe stradă, cum a fost, spre exemplu, atunci când l-a sfătuit pe un tânăr să se ducă să-și cumpere un costum dacă vrea să-și găsească de lucru.
Nu este surprinzător că popularitatea președintelui, care deja era foarte scăzută, a coborât și mai jos după reacția sa față de vestele galbene, până la 23%, potrivit ultimului sondaj Ifop-Fiducial, un scor dramatic.
