Unul dintre clișeele folosite de jurnaliștii sportivi români este acela de a folosi, ca o concluzie la finalul unor meciuri de fotbal, expresia „echipa X și-a dorit mai mult victoria“. Uneori aceasta este o formă voalată de a sugera că, în opinia cronicarului, una dintre echipe a dat dovadă de non-combat dar, de cele mai multe ori, prin „dorința“ menționată se înțelege doar diferența dintre cele două echipe în ceea ce privește agresivitatea, abnegația și disponibilitatea de a face acel extra-efort, care scoate jucătorii din zona de confort, dar care de multe ori se poate dovedi decisiv în stabilirea scorului final.
Din păcate, vineri după-amiaza, jucătorii UTA-ei n-au părut dispuși a ieși din această zonă de confort. Gazdele au fost mai agresive în dueluri, au alergat mai mult, au dat dovadă de mai mult concentrare. Bătrâna Doamnă a fost reactivă, a jucat doar unde și cât i-a permis adversarul și, evident că adversarul în cea mai mare parte a timpului i-au ținut pe ai noștri în zone de teren inofensive. Iar de fiecare dată când elevii lui Marius Croitoru au apăsat butonul de „bătălie“, adică declanșau pressing-ul agresiv, mai ales în jumătatea noastră, construcția echipei lui Ionuț Badea începea să crape la încheieturi. Așa s-a întâmplat și la unicul gol al meciului când, sufocată de un început foarte determinat al echipei adverse, UTA a sucombat sub această presiune, jucătorii echipați în bleumarin greșind în lanț.
Însuși unul dintre oamenii importanți ai echipei, Dumitru Cardoso, recunoștea după meci că el și colegii săi au intrat insuficient de concentrați în teren și au plătit pentru asta. Atât remarca atacantului cât și ceea ce am văzut cu ochii noștri, este de natură să ridice semne de întrebare. În toate ocaziile posibile, atât jucătorii cât și antrenorul declară că obiectivul echipei este acela de a cuceri unul dintre primele două locuri ale play-out-ului, însă la modul cum a intrat UTA pe teren vineri, pare că obiectivul real este clasarea pe al doilea loc din play-out; pentru că nu poți să vizezi poziția pe care se află o echipă (în speța de față Botoșani) iar la meciul direct să intri pe teren „insuficient concentrat“. Din păcate, fără să facă un meci grozav, FC Botoșani a fost singura echipă de pe teren care a arătat că știe ce vrea de la acel meci și de la competiția în care se află, jucătorii săi intrând pe teren gata de luptă.
Sigur că mentalitatea păguboasă a jucătorilor nu e singura cauză a înfrângerii. Putem aduce în discuție și o oarecare inerție mentală și tactică a antrenorului. Din păcate, după o repriză slabă nu s-a văzut nicio schimbare concretă în jocul și atitudinea echipei noastre la revenirea de la cabine, dovadă că Ionuț Badea fie n-a știut fie n-a reușit să schimbe măcar în parte lucrurile care nu funcționau. Apoi, a surprins neplăcut imobilitatea din frontul de atac al echipei. Miculescu a fost șters în banda dreaptă iar Otele a fost anihilat complet de Braun în stânga. De ce, în condițiile în care amândoi sunt jucători care pot evolua pe ambele flancuri ale terenului, n-au schimbat părțile în niciun moment, pentru a scoate adversarii din rutina care funcționa în favoarea lor, rămâne o enigmă.
Din păcate meciul de la Botoșani a oferit, în bună măsură, o imagine pe care UTA a mai proiectat-o și după meciurile de la Craiova (cu FCU) și de la Ploiești (cu Chindia): aceea a unei echipe anoste, șterse, fără personalitate și agresivitate, care nici nu se apără coerent dar nici nu atacă hotărât. Ionuț Badea a repetat de mai multe ori teza că „lucrurile nu ni se întâmplă ci trebuie să le producem noi“, însă echipa sa arată în deplasare exact invers, ca o trupă care așteaptă să-i pice rezultatele din cer.
Sigur că progresul înregistrat pe teren propriu nu e de neglijat. Patru victorii din cinci posibile arată că lucrurile s-au reglat pe acest palier și trebuie să dai dovadă de rea voință să contești acest lucru. Însă în aceeași măsură nu este de neglijat nici reversul medaliei, acela că respectivele victorii (mai puțin cea cu Sepsi) au venit în fața unor echipe mult inferioare valoric și care n-au pus aproape deloc probleme echipei noastre. Clar, nu uităm că UTA a fost capabilă să se încurce și cu astfel de echipe, astfel că victoriile cu Clinceni sau Mioveni nu-s de neglijat, însă vor veni meciuri pe teren propriu în care va fi nevoie de „mai mult“. Și când spun asta mă refer în primul și în primul rând la partida cu Rapid. Fără să dea „totul și ceva în plus“, pentru jucătorii Bătrânei Doamne va fi foarte greu să obțină rezultatul dorit în acel meci. Și, atât ei cât și Ionuț Badea, trebuie să fie conștienți că suporterii iartă și înțeleg multe dar un eșec într-un asemenea meci, dublat de o atitudine necorespunzătoare, va fi taxat dur. Cred că analiza și pregătirea meciurilor următoare, de care vorbeau „protagoniștii“ înfrângerii de la Botoșani, de aici trebuie să pornească.
(foto: facebook/fcbotoșani)
