Șase ani au trecut de la una din cele mai mari umilințe ale sportului arădean și a comunității noastre în general. Atunci, cu prilejul barajului de promovare dintre UTA și FC Voluntari, o întreagă țară vedea cum simbolul orașului care este leagănul fotbalului românesc, era nevoită să joace pe un stadion cu pretenții cel mult comunale iar jucătorii, ajutați de arbitrul Cristi Balaj, adunau cu cârpe, tărgi și uși de dulap apa de pe terenul de joc.
Între timp UTA chiar a ajuns să joace prin comunele județului (mai exact la Șiria) și după ani de așteptare în sfârșit s-a mutat în noua casă: reconstruitul stadion „Francisc Neuman“; unul care din punct de vedere al primarului artizan al construirii sale este „fantastic“, dar în care… plouă; și nu de azi de ieri, ci de la inaugurare. Dacă la fiecare ploaie mai sănătoasă locuitorii din Micălaca pot face canotaj în pasajul din zona 300, cei din Vlaicu se distrează practicând scuba diving în vestiarele unde se schimbă Benga sau Otele, pe holurile unde polemizează cu suporterii Codru Grădinariu sau la banca de rezerve unde alte Negoescu și Rareș Pop par să fi prins rădăcini.
La fel s-a întâmplat și astăzi când „fantastica“ arenă a luat din nou apă mai ceva ca Titanicul. Prezent la fața locului, antrenorul Ilie Poenaru n-a interpretat fatalist vreo piesă muzicală, așa cum a făcut orchestra de pe celebrul vapor, ci a pus mâna pe mătură și, cot la cot cu toți cei care s-au nimerit să fie prezenți prin zonă, s-a înhămat la munca de jos și a măturat apa afară din încăperi, precum mătura pe vremuri atacanții adverși pe flancul stâng al apărării echipelor unde evolua. „Dau și acasă cu mătura, nu e rușine. A fost o surpriză neplăcută totuși, nu pot să cred că cei care au făcut proiectul acestui stadion n-au luat în calcul și natura. Cred că cei care au făcut proiectul ar trebui să vină să ne dea bani pentru muncă de zilieri. Asta e, facem orice să ne desfășurăm activitatea. Noi râdem, glumim acum dar Doamne ferește, e posibil să se întâmple la un meci oficial și nu știu pe unde scoatem cămașa. Vestiarele sunt pline de apă, la banca de rezerve dacă vrei să înoți puțin e apă suficientă, e cam dezastru ce se întâmplă. Domnilor proiectanți aveți o bilă neagră pentru ce-ați făcut aici“ a declarat antrenorul.
Și dacă Ilie Poenaru le-a bătut obrazul proiectanților, fanii au mers direct la sursa problemei. Rețelele de socializare s-au umplut de comentarii furioase ori ironice, la adresa reprezentanților politici ai administrației locale, începând de la primarul Călin Bibarț și continuând cu europarlamentarul Gheorghe Falcă și parlamentarul Sergiu Bâlcea, luați pe bună dreptate în colimator pentru faptul că atunci când e să se laude cu construirea unui nou stadion, nu mai prididesc în a se fotografia pe gazonul sau în tribunele ctitoriei dar când e să repare sau să își asume gravele deficiențe ale acesteia, sunt de nevăzut, neauzit, negăsit.
UTA nu Titanic totuși, pentru că e nevoie de mult mai mult decât un iceberg pentru a fi scufundată; fie el și unul format din incompetență, miserupism și gargară politicianistă.
