Destul! Gata cu „aburelile“!

De regulă a doua zi după un meci, mai ales dacă acesta s-a terminat seara târziu, sunt ocupat cu redactarea materialelor care conțin declarațiile antrenorului și ale jucătorilor. De data aceasta este altfel. Este altfel pentru că am decis ca este timpul ca în sfârșit să nu-mi mai bat joc de cititori întreținând o șaradă sfidătoare; pentru că nu poate fi catalogat altfel „potpuriul“ de declarații „lemnoase“ și patetice, care mereu ocolesc adevăratele probleme și ni se insinuează în creier precum o pastă gelatinoasă care ne amețește cu parfum de speranță pentru ca apoi, ca după trezirea din efectul unui drog halucinogen, să dăm cu capul din nou și din nou și din nou de aceeași realitate care duhnește a incompetență și impotență.

De luni și luni de zile ni se tot repetă aceleași și aceleași platitudini și nimic din teoriile expuse nu se întâmplă pe teren. După revenirea lui Laszlo Balint la UTA am așteptat ca proștii prima dată întreruperea campionatului, crezând că în cele trei săptămâni de pauză, salvatorul măcar va ordona cât de cât o echipă aflată în degringoladă totală. Ei bine, la primul meci a venit Sepsi (o echipă care de-abia s-a calificat în play-off în ultimul meci) și ne-a dat cu terenul în cap. După aceea, am așteptat din nou ca proștii să vină pauza de iarnă: pregătire în Antalya, transferuri, fluturarea cu emfază a „principiilor“… la primul meci pe teren propriu ne-a bătut ultima clasată, CS Mioveni! După aceea, pe tot parcursul ultimelor două luni de chin, ni s-a băgat în cap că adevăratele bătălii, adevărata luptă va fi în play-out. Și noi, din nou ca proștii, am înghițit-o și pe asta, așteptând ca la Ploiești să vedem un adevărat commando, care intră pe teren cu ochii însetați de sânge, cu fețele vopsite tribalic și cu cu apetit pentru vânarea inamicului. Eh, evident că tot noi am fost proștii. În fața unui adversar abulic, am reușit să ne împiedicăm și în cădere să-l rostogolim pe el dincolo de linia de finiș. Asta la capătul unui meci în care, precum într-o compilație de tip „best of“ pe invers, am văzut reunite toate prostiile pe care această echipă le-a făcut în acest sezon: de la fundași somnolenți, la mijlocași incapabili și atacanți de-o lipsă de calitate de-a dreptul revoltătoare.

Ne spunea Laszlo Balint după meci că asta a fost soarta UTA-ei în acest campionat, indiferent de antrenor. Declarația a fost o mângâiere tandră a unui subiect pe care domnul antrenor, dacă era „bărbat“ și „asumat“ așa cum îi place să creadă, l-ar fi abordat frontal. Da domnule Balint, în acest moment aveți același număr de meciuri pe banca UTA-ei în acest sezon, precum domnul Poenaru. Și ar fi fost un minim gest de respect și corectitudine să ieșiți în față nu cu aluzii și să ne spuneți negru pe alb că adus în locul unui antrenor dat afară pentru că a făcut 16 puncte în 15 meciuri, ați „reușit“ ca în același număr de meciuri să adunați cu 4 puncte mai puțin! Asta este realitatea brută! Aveți un bilanț mai prost decât antrenorul fără licență care a fost dat afară! Asta trebuie să audă suporterii, nu povești!

De asemenea se declara stupefiat domnul Balint că un jucător al său ratează din 3 metri singur cu portarul. Domnule Balint, aceeași stupefacție o avem și noi dar ceea ce am fi vrut să auzim de la un „bărbat asumat“ este recunoașterea faptului că Willie Barbosa este un jucător pe care l-ați vrut, pentru care v-ați asumat responsabilitatea, căruia i-ați acordat tricoul cu numărul 10(!!!) și despre care ne tot spuneți de două luni că urmează să vedem ce jucător de calitate este. Am văzut! Și poate mai puteați și să recunoașteți faptul că Willie Barbosa este cel mai recent eșec dintr-un șir consistent de rateuri pe care le-a dat prietenul dumneavoastră Bogdan Apostu în materie de transferuri. Și da, poate vă asumați cu subiect și predicat responsabilitatea că deși clubul are un scouter, căutat și respectat în mediile fotbalistice, care încearcă să aducă puțin profesionalism în fotbalul românesc, UTA nu-l folosește continuând să colaboreze aproape exclusiv cu un impresar care vă este prieten apropiat, parcă în disprețul suporterilor arădeni care în proporție aproape unanimă s-au lămurit de calitatea jucătorilor pe care acesta-i aduce la Arad pe niște salarii revoltătoare pentru ceea ce oferă, ba mai mult prezentând lucrurile într-o manieră în care aproape credem că ni se face o favoare că acești „hallanzi“ și „mbapei“ rătăciți prin lumea a 7-a a fotbalului acceptă să vină la Arad.

Ne spuneți domnule Balint că unii jucători nu știu ce înseamnă acest club?! Dacă n-ar fi atât de dramatică situația, m-ar fi pufnit râsul. Păi mult succes domnule Balint în a-l face pe Willie Barbosa să înțeleagă ce înseamnă acest club. Numitul jucător are în cv mai multe cluburi decât coșuri pe față la un adolescent! Toată cariera lui n-a făcut decât să se plimbe de colo colo, schimbând sumele de pe fluturașul de salariu la fiecare 6 luni sau un an. Doar anul trecut a schimbat 3 echipe! Ce poate să înțeleagă el sau alții ca el din spiritul acestui club? Nu domnule Balint, jucătorii care chiar ȘTIU la ce club sunt și care n-ar avea nevoie de nimeni să le țină astfel de lecții, joacă la Pecica sau pe Motorul, dar n-au loc de „marroni“, „uilibarboși“ sau „moci“. Că da, ca să divagăm, avem un al patrulea portar care n-are niciun meci jucat la UTA, n-are nicio șansă de a juca vreodată la UTA, dar care apără titular la echipa U18 în timp ce portari tineri cu potențial freacă tușa ori sunt trimiși împrumut.

Revenind la subiect, meciul de aseară ar trebui să fi fost semnalul de trezire pentru ultimii suporteri care încă se lăsau prostiți de iluzia că această echipă le poate oferi constant nu întâmplător și altceva decât nervi, angoasă, scârbă. Din păcate nu e cazul. Apărare, construcție, finalizare, tehnică, așezare, spirit… la toate aceste capitole echipa domnului Balint este corigentă. Ni se tot flutură pe sub ochi iluzia unui așa zis joc „bun“. Praf în ochi, încercați să puneți 10 spectatori neutri care să revadă meciul de ieri și să vedeți câți dintre ei vă vor spune că UTA a jucat „bine“. Da, probabil că adversarul a jucat și mai prost decât noi dar are toate punctele în buzunar; așa cum se întâmplă etapă de etapă. Cei care cred că nu eficiența și punctele sunt scopul nostru ci impresia artistică, ar trebui să-și facă o echipă de patinaj artistic și să-l pună pe domnul Balint antrenor: pentru că acolo, la patinaj, impresia artistică se punctează; la fotbal, nu!

În acest context, e greu de spus dacă putem spera ca UTA să se salveze sau nu de la retrogradare. E clar că argumente logice nu avem, putem spera doar în noroc sau în posibilitatea ca alții să se autosaboteze mai rău decât noi. Și dacă se întâmplă însă acest scenariu, salvarea de la retrogradare cu un asemenea buget și cu un asemenea lot, ar fi orice numai un titlu de glorie nu. Acest sezon este compromis iar acest grup a reușit să-și bată joc de toată emulația din jurul acestei echipe, de toată încrederea suporterilor. Mai pot repara ceva? De luni de zile tot auzim că se antrenează, că se concentrează, că se motivează, că discută (UTA pare mai mult cabinet de psihoterapie sau cenaclu literar decât club de fotbal) dar lucrurile nu se îmbunătățesc deloc, așa că eu unul nu mai am nicio așteptare fotbalistică nici de la antrenor și nici de la jucători. Am totuși o minimă așteptare: să nu-și mai bată joc de suporteri cu declarații care nu spun nimic și cu angajamente deșarte. Domnilor,  mai bine asumați-vă amenzile care ar decurge din încălcarea contractului cu televiziunile și intrați în silenzio stampa. Ne chinuiți destul cu jocul și rezultatele, nu ne mai chinuiți și vorbind nespunând nimic. Sigur, probabil acest lucru nu se va întâmpla, dar în ceea ce mă privește, refuz ca atâta timp cât această echipă se află pe loc de retrogradare, să mai acord spații în materialele pe care le redactez, unor oameni ale căror cuvinte nu aduc nicio înțelegere suplimentară asupra activității pe care o prestează catastrofal. Pentru că uneori chiar cred că noi cei pasionați de fenomenul fotbal, am ajuns bătaia de joc a unei clase de profitori. Fiecare dintre noi, în activitățile noastre pentru care suntem remunerați (infinit mai prost decât subiecții acestui articol) avem cerințe pe care trebuie să le îndeplinim nu doar cantitativ ci și calitativ. Dacă nu o facem ni se cer explicații concrete și apoi îmbunătățirea imediată a activității; altfel urmează sancțiunile și apoi concedierea. La UTA în schimb se câștigă mult, se joacă prost, cei vinovați ne vând gogoși și de răspuns nu răspunde nimeni. Iar noi ar trebui ca în continuare să ne prefacem că așa e normal și să întreținem această minciună. Ei bine, unii dintre noi s-au săturat s-o mai facă.