„Rostul meu e să apăr muzica tradiţională şi pe cea balcanică şi medievală, cultura românească în esenţa ei “

Andrei Moţ generic

– În primul rând, întrucât pe  26 februarie a.c. o să împlineşti 30 de ani, permite-mi să-ţi urez un călduros La mulţi ani, Andrei Moţ!

De câţiva ani buni eşti unul dintre cei mai activi cetăţeni ai oraşului Curtici, localitatea de pe fâşia cu Ungaria. Acţiunile publice întreprinse de tine au adunat laolaltă zeci de mii de oameni din Curtici şi din localităţile învecinate prin care militezi pentru o Câmpie de Vest curată ecologic.

Totodată eşti şi un promotor al culturii folclorice şi culte curate, nepoluate, un artist şi un om cu inimă largă.

Ei, bine, ţinând cont de această sumară descriere a ta, te întreb dacă în copilărie te-ai deosebit de ceilalţi copii, s-a prefigurat viitoarea ta personalitate, erai şi atunci un lider de opinie?

-Vă salut pe dumneavoastră şi pe cititorii ziarului „Glasul Aradului” şi vă mulţumesc pentru invitaţia la dialog.

Da, de mic am fost un lider. Nu acceptam jumătăţi de măsură şi încercam să fac lucrurile corect. La şcoală şi grădiniţă aveam roluri principale în scenete iar în jocurile cu prietenii ţineam la corectitudine.

– Provii dintr-o familie cu credinţă în Dumnezeu, membrii ei sunt aleşi practicanţi ai religiei creştin-ortodoxe. Cum percepe activistul civic şi cultural care eşti, raportul sacru-profan în viaţa de zi cu zi?

-Tatăl meu este preot la Curtici, mama profesoară de arte plastice iar sora mea educatoare.

Cred cu tărie în cuvintele lui Petre Ţuţea: „Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”. Astfel, toate acţiunile mele de fiecare zi, îl au pe Dumnezeu în centru.

Preot acad. Dumitru Stăniloae spunea absolut superb: „Hristos reprezintă pentru mine tot sensul existenţei. Dacă n-ar fi fost Hristos, dacă n-ar fi Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om şi dacă n-ar fi învins moartea pentru noi promiţându-ne şi nouă învingerea ei spre o veşnică unire cu El, toată existenţa în lume ar fi fără rost.”

Vedeţi? Cuvinte cu rost, cuvinte pline de conţinut şi sens, cuvinte vii. Acestea mă hrănesc şi îmi dau puterea de a continua, zi de zi…

 

– Până mai deunăzi ai fost directorul Casei de Cultură Curtici, îndeplinind câţiva ani această funcţie. Cum ţi-ai caracteriza perioada cât ai lucrat aici, ce ai adus nou în activitatea culturală curticeană? Dacă ai adus…

eu la Palatul Cultural Arad– La Casa de Cultură Curtici am dus o muncă de Sisif… Am fost vreme de şapte ani şi jumătate omul care a coordonat şi iniţiat domeniul cultural în oraşul Curtici, la Primăria Curtici, Casa de Cultură Curtici şi Biblioteca Oraşului Curtici. Când am primit pe mână acest vast domeniu – la doar 23 de ani – am găsit o Casă de Cultură în paragină, goală de orice activitate.

Cu greu şi fără prea mult sprijin am reuşit înfiinţarea a două formaţii de dansuri tradiţionale, a unui grup vocal bărbătesc şi a unui atelier de teatru. Pe lângă aceste formaţii locale am organizat în toţi aceşti ani de activitate culturală intensă, peste două sute de evenimente culturale. Am invitat la Curtici oameni importanţi din cultura românească, muzicieni, actori, academicieni, pictori…

Aş putea aminti aici câteva nume importante: Felicia Filip şi Cristian Mihăilescu – de două ori, Grigore Leşe – de două ori (odată câştigând un proiect cultural la CCJA, care a plătit evenimentul), prof. univ. dr. Ioan Bocşa şi orchestra academică a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Dan Puric (câştigând un proiect cultural la CCJA care a plătit evenimentul) şi Trupa de teatru pantomimă „Passe Partout”,  Florin Piersic cu spectacolul „Florin Piersic, pur şi simplu…” şi Florin Piersic cu Medeea Marinescu în piesa „Străini în noapte”, acad. prof. univ. dr. Sorin Dumitrescu – pictor, grupul IZA din Maramureş, iranianul Amir Heidarkhodaee,  Mariana Anghel, Marius Ciprian Pop,  Ionuţ Fulea, Dinu Iancu Sălăjanu, Nicolae Furdui Iancu şi orchestra „Crai Nou”, Petrică Moise şi orchestra „Virtuozii Banatului”, Andreea Voica, Adrian Stâncă, Felicia Stoian, Petrică Paşca şi orchestra „Rapsozii Zărandului”, orchestra „Armonia”, orchestra „Rapsodia”, Alexandru Arşinel şi Stela Popescu, corul Mitropoliei Moldovei „Byzantion” (în cadrul Festivalului „Filocalia”, organizat de CCJA şi Arhiepiscopia Aradului), Corul Academic al Filarmonicii de Stat din Arad, dirijor Daniel Rădoias (de 3 ori), Marius Baţu, Mircea Baniciu, trupele Directia 5, Pacifica, Desperado, VH2, Talisman, Cezar „The Voice” & Trio Puiu Pascu, Daniel Julean & Trupa de Serviciu, Teatrul de Marionete Arad, Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad prin Florin Covalciuc, Ionel Bulbuc, Angela Petrean, Ovidiu Ghiniţă şi mulţi, mulţi alţii… Desigur că şi formaţiile vocale, instrumentale şi de dansuri tradiţionale din judeţul nostru  ne-au călcat foarte des pragul.

Amintesc aici şi cenaclurile literare şi lansările de carte la care au participat scriitorii arădeni şi curticeni, organizate  în fiecare an împreună cu familia Mocuţa din Curtici (înv. Florica, prof. Andrei Lucian şi prof. Gheorghe, toţi scriitori recunoscuţi).

De asemenea, an de an am organizat concerte de colinde la care au participat toate Bisericile din Curtici: Ortodoxă, Romano-Catolică, Baptistă, Penticostală, prin formaţiile lor corale sau instrumentale.

Am coordonat şi Proiectul „Curtici, Cetate Culturală a Judeţului Arad” în urmă cu 3 ani. Am adus atunci – spre exemplu – toţi copiii din clasele V – VIII la Teatrul de Marionete Arad, ocupându-mă ca CCJA să finanţeze transportul şi intrarea la spectacol pentru copiii curticeni. M-am bucurat să văd o sală plină până la refuz de curticeni…

Nu am uitat niciodată Biblioteca Oraşului Curtici pe care an de an am îmbogăţit-o cu titluri noi, în funcţie de buget şi în colaborare cu dascălii şcolilor locale.

Fără un sediu bine pus la punct nu poţi face nimic, deci nici cultură. De aceea am insistat foarte mult ca sediul Casei de Cultură să fie renovat. Astăzi arată bine. Când am preluat conducerea Casei de Cultură Curtici – cu toate că s-a „renovat” mereu, ploua în sala mare şi cea mică, şoarecii se plimbau în voie iar tencuiala cădea peste tot…

Sper că cei care vor veni după mine să continue să ţină viu măcar ce am început eu, cele două formaţii de dansuri tradiţionale „Floare de Câmpie” şi „Muguraşii” (pe care eu le-am şi „botezat”), renăscute după o pauză de 25 de ani şi seria evenimentelor culturale de calitate.

Am spus-o mereu: jumăraiul, chefurile şi prostul gust nu-şi au locul într-o Casă de Cultură!

Am demisionat  în luna decembrie a anului trecut, salariul de 652 lei pe care-l primeam pentru toate rezultatele foarte bune şi eforturile mele fiind hotărâtor. Apoi faptul că nu am primit permisiunea de a-mi angaja ajutoare…

Gândiţi-vă că singur m-am ocupat de Biblioteca Oraşului Curtici (peste 45.000 volume), Casa de Cultură cu toate activităţile, formaţiile de dansuri, grupul vocal bărbătesc „Simbol” etc. Am avut doar o femeie de serviciu…

Am adunat în jurul meu zeci de copii. Îmi aduc aminte cu drag – deşi la început a fost infernal de greu să dezlipeşti copiii din faţa calculatorului – de repetiţiile la care veneau peste 50 de copii într-o seară, împărţiţi pe două categorii de vârstă.

Am început să însufleţim Casa de Cultură. Am colaborat cu familia Răuţ din Olari foarte bine, până când drumurile noastre s-au despărţit…

Astăzi, când vestea trecerii în veşnicie a Mariei Graţiana Răuţ m-a plesnit ca un trăsnet, vreau să înalţ o rugă pentru iertarea sufletului ei, o tânără de doar 24 de ani…

Familiei, dumnezeiască mângâiere şi pronie cerească. Dumnezeu s-o aşeze cu drepţii în dreapta Sa!

În prezent lucrez şi pun umărul în proiectul „Arad Capitală Europeană a Culturii în 2021”. Este o nouă provocare pentru mine căreia îi voi face faţă, sunt sigur!
Invit pe toată lumea care crede în „Arad Capitală Europeană a Culturii” să se alăture proiectului.

– Îndeplineşti funcţia de preşedinte al Asociaţiei „Salvăm Câmpia de Vest“. De ce eşti atât de înverşunat împotriva  exploatării gazelor de şist? Sunt voci autorizate care susţin că această exploatare n-ar fi chiar atât de nocivă cum o prezentaţi voi, ecologiştii…

salvam campia de vest– Pentru o voce unitară şi pentru a conta mai mult în relaţia cu instituţiile statului (presa şi partea judecătorească), am înfiinţat împreună cu domnul dr. ing. Dimitrie Muscă – director general al Combinatului Agroindustrial Curtici şi domnul prof. univ. dr. Ioan Cuzman – economist, Asociaţia „Salvăm Câmpia de Vest” din care fac parte toţi primarii din localităţile incluse în Perimetrul EX-6 Curtici: Iratoşu, Dorobanţi, Şofronea, Macea, Curtici, Sântana, Olari, Şimand, Zimandu Nou, şi Păuliş.

În calitate de preşedinte al acestei asociaţii, cu sprijinul membrilor ei şi al avocaţilor Maria şi dr. ec. Florin Bornea, ţinem piept explorărilor şi exploatării gazelor de şist în Câmpia de Vest! Încă din copilărie dragostea pentru ţara aceasta a fost mare, tatăl meu fiind cel de la care m-am molipsit.

Îmi vin acum în minte cuvintele aşternute pe o placă de marmură ce se găseşte pe clădirea Operei Naţionale din Timişoara:

 

„ Vouă/Celor care,/Mulţi sau puţini,/Cândva, veţi trece,/Neliniştiţi/Peste urmele noastre,/Ale celor care am fost/Generaţia lui/Decembrie ’89,/Un singur gând:/ROMÂNIA”!

 Acesta este motto-ul meu în viaţă: Un singur gând, ROMÂNIA!

Sunt foarte înverşunat împotriva gazelor de şist pentru că acestea, exploatate ne pot aduce sfârşitul! Există dovezi, există documente, exista lucrări ale unor specialişti din ţară şi străinătate care dovedesc clar că metoda fracturării hidraulice folosită pentru extragerea gazelor de şist este nocivă pentru om, ne otrăveşte pământul, apa şi aerul, adică esenţa vieţii. Vreţi un pământ otrăvit, vreţi să beţi apă otrăvită sau să respiraţi aer contaminat? Eu NU şi de aici înverşunarea mea.

Vă recomand un film real numit Gasland (îl găsiţi cu subtitrare pe YouTube). Veţi vedea acolo dezastrele pe care aceste gaze le-au provocat în SUA. Despre cât rău ne-ar putea face exploatarea gazelor de şist putem vorbi mult dar nu ştiu câte pagini are ziarul dumneavoastră…

Despre cât bine ne-ar putea face exploatarea gazelor de şist nu avem ce să vorbim! Ele fac bine doar conturilor magnaţilor diabolici din energie şi politrucilor care îşi vând ţara pentru bani…

În zona noastră, grupul MOL din Ungaria este câştigătoarea perimetrului EX-6 Curtici, deci, dacă Chevron a anunţat că pleacă să plece… noi – din păcate – nu avem motive de bucurie (încă).

– Eşti manager şi percuţionist  al Trupei „Lupus Dacus“, o formaţie care promovează cu mare succes în rândul melomanilor de calitate o muzică medievală, balcanică. Ce este „Lupus Dacus“ ce vrea şi de unde vine? Şi, mai ales, unde merge?

eu la Sighisoara-Acum m-am liniştit… Lupus Dacus este o poveste frumoasă care face parte din viaţa mea!

Ca şi formaţie profesionistă de muzică veche, medievală şi balcanică, ne dorim să promovăm în România muzica încărcată de istorie şi glorie, muzica de acum câteva sute de ani.

Lupus Dacus s-a născut în Arad (ca şi continuatoare a formaţiei „Grafic”), are o experienţă de peste 12 ani, timp în care a câştigat câteva concursuri de muzică în România şi Ungaria şi vrea să cânte tuturor istoria neamului nostru şi al Balcanilor.

– Cum şi unde concertează „Lupus Dacus“? Are un program concret de concerte, sau o face ocazional, la diferite manifestări?

– Concertele noastre în marea lor majoritate se desfăşoară în aer liber, dar cântăm destul de des şi în sală, în muzee, biblioteci, cluburi de muzică live, săli festive, Filarmonici etc.

Am cântat şi încântat până acum în foarte multe locuri dintre care amintesc: Filarmonica de Stat din Arad, Festivalul părădăicilor din Macea, Sighişoara (de nici noi nu mai ştim câte ori), Suceava, Filarmonica de Stat Piteşti, Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad, Sibiu, Curtici, Timişoara, Oradea, Ardud – Satu Mare, Târgu Neamţ, Sinaia, Mogoşoaia, Braşov, Castelul Bran, Făgăraş, Feldioara, Râşnov, Mangalia, Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti, Albă Iulia, Sebeş, Drobeta-Turnu Severin, Caransebeş, etc.  Am cântat şi în străinătate în Germania, Cehia şi Ungaria.

Am cântat la festivaluri medievale şi balcanice, zile de oraş, lansări de carte, galerii de artă etc.

Ne mândrim că suntem singura formaţie de muzică veche invitată să cânte în sala mare a prestigiosului şi măreţului Ateneu Român (de patru ori până acum).

Proiectul nostru de căpătâi este „King Wolf” un proiect medieval/balcanic – simfonic care a vut premieră la Festivalul Sighişoara Medievală în anul 2013 (cu peste 15.000 spectatori) şi alte două reprezentaţii în Cetatea Ardud/Satu Mare şi Cetatea Târgu Neamţ/Neamţ. Este primul astfel de proiect din România şi al doilea din Europa.

Pentru acest proiect am colaborat cu o orchestră formată din muzicieni de la Filarmonica „Banatul” din Timişoara, Opera Naţională din Timişoara şi Facultatea de Muzică din Timişoara, dirijor fiind lect. univ. dr.  Cosmin Harsian. Aş fi vrut să cântăm acest proiect cu orchestra Filarmonicii de Stat din Arad dar nu s-a putut/ nu s-a vrut…

Celebra televiziune americană Discovery a scris despre Sighişoara Medievală şi despre  acest proiect şi asta ne bucură.

Melodiile din proiectul medieval/balcanic – simfonic sunt compoziţiile Lupus Dacus aranjate/orchestrate de prof. univ. Dumitru Sâpcu de la Academia de Muzică „George Enescu din Iaşi (decedat în anul 2013).

 

– Vrei să-i prezinţi pe membrii acestei formaţii?

LUPUS-DACUS - toba medievala.– Cu cel mai mare drag! Aş vrea să încep cu Ana Sâpcu, singura prezenţă feminină din formaţie. Ana este profesoară de oboi la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad şi cântă la cimpoi medieval, schalmei, ocarină, blockflote şi tamburină veche. Marcel Sâpcu este fondatorul formaţiei „Grafic” şi al actualei „Lupus Dacus”. Este profesor de clarinet la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad, premiant al mai multor olimpiade şi concursuri de clarinet din ţară şi străinătate şi cântă la cimpoi medieval, schalmei, blockflote, tulnic. Doru Tebuie este profesor de clarinet la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad şi cântă la cimpoi medieval, schalmei şi blockflote bas. Cristian Sâpcu este profesor de fagot la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad, compune şi cântă la cimpoi medieval, schalmei, duduk şi toba mare (avem o tobă de-a dreptul uriaşă). Beniamin Condoros  este profesor de chitară la Club Music ABC din Arad şi cântă la mandolă şi tobă medievală de burtă. Adrian Sânmărtinean este membru în orchestra Filarmonicii „Banatul” din Timişoara la partida de percuţie şi în „Lupus Dacus“ cântă la tobe şi percuţie. Daniel Sâpcu este profesor de percuţie în Hamburg/Germania şi ne însoţeşte la concertele din Germania, cântând la tobe şi percuţie. Maria Luiza Sâpcu, care la doar şapte anişori cântă cu noi în concerte şi turnee. Eu, Andrei Moţ, pe lângă promovarea formaţiei, deplasări, contracte şi alte chestiuni organizatorice cânt la djembe, darbuka, chimes, rainstick, conga, bongos, cajon, toacă, tulnic, tobe, cinele, gong etc.

– În calitate de solist vocal ai cântat pe scenă chiar şi muzică populară, alături de mari interpreţi ai folclorului. Chiar crezi în valoarea muzicii populare româneşti, sau a fost ceva de conjunctură, un moft de-al tău?

eu cantand muzica clasica-Prima mea dragoste este cântul vocal tradiţional. La doar 10 ani am câştigat concursul „Tip Top – Mini Top” cu piesa „Din copită murgu’ bate” a lui Tiberiu Ceia.

Ador muzica tradiţională românească despre care putem sta de vorbă mult şi bine… detest kitsch-ul din muzica tradiţională românească de astăzi, cămăşile pestriţe şi prostul gust promovat de televiziunile de „doi lei”…

Am cântat cu nume importante din muzica tradiţională, dintre care amintesc: Ionuţ Fulea, Dinu Iancu Sălăjanu, Marius Ciprian Pop, Grigore Leşe, dar şi soprana Felicia Filip într-un întreg alături de grupul meu vocal bărbătesc „Simbol” alături de care am fost – la invitaţia actorului Dan Puric – la reşedinţa de iarnă a Familiei Regale din Săvârşin, a colinda. Am fost invitat şi la „Drumurile lui Leşe” prin Ţara Lăpuşului (Târgu Lăpuş, Rogoz, Stoiceni, Ponorâta etc) unde am văzut o altă Românie: una frumoasă, liniştită, calmă, pitorească şi primitoare.

Sunt de 12 ani angajat al Bisericii Ortodoxe din Curtici, ocupând funcţia de cântăreţ.

Nu cânt orice, nu cânt oriunde. Muzica tradiţională ţine de sfinţenia acestei ţări, de esenţa ei. La nunţi şi botezuri, la petreceri şi sindrofii cântă muzicanţii, care au şi ei rolul şi rostul lor.

Toţi avem un rost. Rostul meu e să apăr muzica tradiţională şi pe cea medievală şi balcanică, cultura românească în esenţa ei.

– Ce-şi propune pentru perioada viitoare Asociaţia „Salvăm Câmpia de Vest“? Dar personal Andrei Moţ?

-Asociaţia „Salvăm Câmpia de Vest” va luptă alături de români pentru ca această ţară să reziste. CFR-ul este pe butuci, Oltchimul s-a dus, flota a dispărut în neant, autostrăzile sunt (doar) pe hârtie etc. Măcar pământul, apa şi aerul să mai fie bune!

Voi protesta şi voi chema pe toţi oamenii care iubesc această ţară alături de mine. Nimeni şi nimic nu ne poate opri!

– Şi acum ultima întrebare. De câţiva ani lucrezi la o carte dedicată oraşului Curtici. Am auzit că ai abandonat-o. De ce, ce s-a întâmplat?

– Stimabile, eu nu abandonez niciodată lucrurile în care cred şi în care mă implic!

Ca să scrii o monografie a unei localităţi cu ceva trecut ai nevoie de timp, de ani, pentru documentare. Am stat de vorbă cu bătrânii Curticiului, cu dascălii şi preoţii din localitate, am cercetat arhivele statului, am bântuit biblioteci şi am citit câteva zeci sau sute de cărţi…

10440900_10203088369724586_3902990632737311262_nIstoricii mi-au dat indicii, cărţile mi-au dat dovezi iar curticenii mi-au povestit lucruri superbe… În vara acestui an vom tipări această carte.

Le mulţumesc domnilor conf. univ. dr.  Sorin Bulboacă de la Universitatea „Vasile Goldiş“ Arad, concitadin cu mine şi lui Vasile Bogdan pentru pentru strădania cu care lucrează la această carte. Şi Dan C. Mihăilescu sau Grigore Cartianu mi-au povestit lucruri inedite despre Curtici.

Majestatea Sa, Regele Mihai I al României a acceptat să-mi spună câteva cuvinte despre trecerile Alteţei  Sale prin gară (Staţia CFR Curtici).

În ultima parte a anului sper să termin cea de-a doua carte a mea, despre ororile comunismului şi chinurile la care au fost supuşi intelectualii României… va fi o carte de suflet pentru mine!

Şi-acum o ultimă chestiune, foarte importantă: am aflat pe surse, cu sprijinul serviciilor secrete de la Departamentul de Stat al SUA, că exact la data publicării acestui interviu, este ziua ta de naştere, Petre Don. Deci, La mulţi ani!

Cu respect, Andrei Moţ,

Preşedintele Asociaţiei „Salvăm Câmpia de Vest”; /Membru al Asociaţiei „Arad 2021”;/Cântăreţul Bisericii Ortodoxe „Sf. Ap. Petru şi Pavel Curtici”;/Pompier voluntar (activ) în cadrul S.V.S.U. Curtici;/Manager şi percuţionist al formaţiei „Lupus Dacus”;/Cântăreţ de muzică tradiţională cultă;/Scriitor (la debut).

Câştigător al locului 1 la Premiile de Excelenţă ARQ Arad la categoria „Cel mai popular voluntar al judeţului Arad în anul 2014”.

 

  • Cetatean spune:

    „Activist civic” = persoana care-si baga nasul in treburi la care nu se pricepe. Daca in privinta activitatii pe taram cultural trebuie sa-l felicit, la cel de „activism” nu pot sa raman decat la parerea din definitie. Uimitor este faptul ca si gaseste si alte persoane, fara nici o calificare in domeniu, care sa-i impartaseasca ideile, idei lipsite de orice fel de baza stiintifica.

  • Andrei MOT spune:

    Stimate domn, cu toate ca nu sunt geolog, am studiat in profunzime problema gazelor de sist!
    Ma consult si primesc lectii de la profesionisti pe aceasta tema!
    Un singur exemplu: Georgeta Ionescu, geolog, profesor!!!

  • Cetatean spune:

    D-lui Mot – In afirmatiile d-voastra va bazati mai mult pe zvonuri. Exemplul dat este neconcludent. D-na in cauza, e drept, a terminat Geologia, dar de care demult a uitat. NU e profesor, ci un activist politic 100% pur, adica cineva care se pricepe la toate, dar, in realitate, la nimic. Nu are nici macar o singura participare la vre-un studiu stiintific privind gazele de sist, activitatea dansei fiind axata pe probleme politice, fara nici o legatura cu domeniul geologiei. De ce nu faceti referire la studii ale institutelor Academiei Romane, ale ANPM, EPA etc., facute cu participarea specialistilor (reali !) ? Nu exclud faptul ca, cel putin unele dintre ele, sa confirme temerile d-voastra, dar dati exemple concrete de studii aparute in publicatii serioase din domeniu. Cateva referinte bibliografice, nu de articole din ziare de scandal.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției