Diferențe

La finalul meciului de vineri, pe tabelă, diferența dintre cele două echipe a fost minimă. Ea vorbește însă despre alte diferențe: unele mici, altele mari, unele de nuanță. Să le luăm pe rând.

Învingător a ieșit un antrenor care nu doar că trimite în teren pe parcursul meciului trei jucători de 17 ani dar ne și spune că aceștia trebuie investiți nu doar cu încredere și curaj ci și responsabilitate. „Trebuie să pui presiune pe ei, jucătorul mare acceptă presiunea, chiar o vrea“ ne spune Hagi care-și face și probleme că „mai vin alții din spate și trebuie să le fac loc“. De partea cealaltă avem un antrenor care se bazează pe jucători tineri în limita impusă de regula „under 21“ și mereu dă de înțeles că aceștia nu sunt pregătiți încă de astfel de bătălii, că trebuie menajați, protejați, feriți de presiune. Diferențe.

Avem de asemenea, într-o parte, un antrenor care iubește jucătorii tehnici, îi caută, le dă libertate să se exprime și în permanență vorbește despre fotbal și jucători. „Noi doar dăm direcția dar jucătorii fac totul pe teren“ sau „Da, așa sunt atacanții capricioși (cu referire la Alibec), dar e un jucător de calitate și este foarte important pentru noi“. De partea cealaltă avem un antrenor care vorbește mereu despre luptă, sânge, sudoare sau forța grupului și care nu ezită să treacă pe linie moartă orice jucător care nu se încadrează în ideea sa despre fotbal. Diferențe. Derivat de aici vedem și o atitudine sigură, relaxată, chiar jovială uneori pe de o parte iar de cealaltă, mereu încruntare, încrâncenare și o permanentă luptă de protejare a teritoriului. Alte diferențe.

Însă diferențele și mai mari sunt la nivel managerial. Avem, în persoana aceluiași Hagi, un manager cu o idee foarte clară despre ce înseamnă clubul său: copii crescuți într-o anumită filosofie de joc și de viață, cu trepte foarte clare de evoluție, iar acestei strategii îi sunt adaptate toate resursele și mijloacele clubului. De cealaltă parte avem strategia lui „de pe azi pe mâine“, cu tineri de la Academie amestecați cu jucători veniți de peste mări și țări, cu loturi întregi schimbate de la un an la altul și cu resurse risipite (vă vine să credeți sau nu, dar la UTA salariile sunt considerabil mai mari decât la Farul). Diferențe.

Avem de asemenea pe de o parte un manager care mereu caută investitori și companii care să vină alături de el. De-a lungul timpului branduri mari și-au asociat numele cu cel al clubului pe care-l conduce. De cealaltă parte avem în club mare însă prost finanțat și condus de oameni cu viziune extrem de limitată. În emisiunea Glasul Tribunei pe care o moderez la un post local de televiziune, antrenorul UTA U18 Alexandru Gaica, mărturisea aseară că suntem departe de Academia lui Hagi. Nu ne putem compara în ceea ce privește condițiile materiale, posibilitatea de a le oferi juniorilor noștri un program integrat, ne lipsește echipa a 2-a ca un pas necesar între juniorat și prima echipă. Toate acestea pentru că ne lipsesc banii. Observații corecte însă întreb eu, un club cu asemenea lipsuri își permite să refuze investitori privați? Grupului NextGen i s-a dat cu flit, lui Nicolae Bara i s-a dat de înțeles că nu e nevoie de ajutorul lui. Deh… diferențe.

La finalul meciului de vineri, pe tabelă, diferența dintre cele două echipe a fost minimă. Însă în clasament învingătoarea e pe primul loc iar învinsa se zbate să scape de retrogradare. Iar explicația pentru asta stă tocmai în aceste diferențe.