Din Arad în Lefkada: vacanță în ”paradisul albastru” al Mării Ionice (+galerie foto)

Anul acesta, după îndelungi căutări, am hotărât să petrecem vacanța de vară în Grecia, pe insula Lefkada din Marea Ionică, considerată a fi Caraibele grecesc. Nu că am fi noi niște snobi și nu vrem la mare în România, însă am constatat, de -a lungul anilor, că serviciile sunt mult mai bune în străinătate, oamenii mai serioși și marea mult mai curată.

Am mai fost în Grecia, însă recunosc că până în acest an nu mai vizitasem această insulă, despre care se spune că este un fel de grădină a Edenului.

Insula ce face parte din grupul Eptanisa sau „sapte-insule” se află situată în Marea Ionică, în vestul Greciei.

Cum am ajuns în Lefkada

Am hotărât să facem această excursie individual, cu mașina proprie. Am pornit din Arad pe la 5 dimineața, iar traseul l-am făcut prin Serbia și Macedonia, până la Salonic, unde ne-am cazat o noapte.

Drumul a durat la dus  în jur de 11 ore, cu opriri scurte. Am trecut prin foarte multe tuneluri dintre care unul pe sub mare.

Până la Salonic traseul s-a desfășurat în condiții bune, în mare parte pe autostrăzi unde am plătit câteva taxe, cu sume cuprinse între 1,20 și 12 euro.

Vizita noastră în Lefkada s-a desfăsurat la mijlocul lunii iulie, în plin cod roșu de caniculă și incedii de vegetație în Grecia, însă ne-am bucurat de plaje superbe, munți spectaculoși, o mare supercurată, cascade uimitoare, sate tradiționale, o mâncare excelentă și gazde extraordinare.

Prima oprire Salonic, orașul controverselor

Salonicul, un oraș extrem de aglomerat, care m-am obosit și m-a fascinat în aceeași măsură. Străzi înguste, murdare, lume multă și diversă. La aproape tot pasul vedeai cerșetori, transexuali sau gay.

Am parcat la un moment dat undeva în centrul orașului pentru a găsi locația exactă a cazării. Un cerșetor bătrân s-a asezat în apropierea noastră, sub un pom și a adormit. Era o căldură sufocantă, 43 de grade, iar omul era la bustul gol. Pe braț i-am zărit tatuajul, pe care scria ”Nuți te iubesc”…bătrânul era român.

După ce ne-am cazat am hotărât să facem o plimbare în oraș, cu toată căldura și aglomerația de la acea oră ne-am riscat.

Unul dintre obiectivele pe care nu trebuie să le ratezi în Salonic este  biserica Sf. Dimitrie, un loc unde merită să te reculegi și unde te încarci cu energie pozitivă.

Am încercat apoi să mergem și pe faleză, o zonă minunată, însă fără nici un loc de parcare. Ne-am rotit vreo oră și n-am găsit unde să lăsăm mașina.

Oricum în Salonic se conduce prost, nimeni nu respectă nici o regulă de circulație. E legea primului venit. Dar nu am văzut pe nimeni să să certe sau să facă scandal în trafic.

În rest, lume pestriță, mulți emigranți, localuri elegante în centru și lume extrem de săracă la periferii.

Am văzut sărăcia în cele mai urâte forme, femei și copii dormind pe cartoane, în căldură,  lângă clădiri impresionante.

Însă, una peste alta, Salonicul merită văzut, cu bune și rele este un oraș impresionant…

Drumul spre insula Lefkada

În zorii zilei următoare am pornit spre ”Paradisul albastru”. Drumul a durat vreo cinci ore. Pe maginea șoselei, plin de leandri și măslini.

Am traversat un tunel pe sub apă ca să ajungem la insulă și am trecut  peste un pod plutitor.

Lefkada ne-a intâmpinat cu multă culoare și atmosferă de vacanță.

Portul din oraș era plin de ambarcațiuni care mai de care mai scumpe. Pe străzi, cu toate că era în jurul amiezii și pentru noi era o căldură greu de suportat, era forfotă mare.

Am ajuns la cazare destul de ușor, unde am fost întâmpinați de patronul grec extrem de amabil. Mikis vorbea foarte bine limba engleză așa că ne-am înțeles perfect.

Camera extrem de curată și plăcută, iar micul dejun oferit a fost delicios. Proprietarii ne-au oferit un sejur de vis la pensiune. Zilnic se făcea curat, prosoape și lenjerii schimbate iar bufetul suedez de dimineața era delicios și diversificat.

Localități cochete pe insulă

La tot pasul te întâmpinau localități mici cu clădiri cochete specifice Greciei, cu flori multe în curțiile lor aranjate.

Sunt câteva sate care merită a fi vizitate în Lefkada. Noi însă în puținul timp pe care l-am avut am apucat să vizităm doar unul.

Perigiali, este un mic sat, situat la circa 16 kilometri de capitala insulei Lefkada și la doar un kilometru distanță de Nidri. Zona în care este situat satul Perigiali este înconjurată de golfuri micuțe și plaje scăldate de ape cristaline.

Aici domnește o atmosferă calmă și dătătoare de pace. Satul se bucură și de prezența unui port de mici dimensiuni în care acostează bărcile de pescuit și iahturile mici. Este amplasat într-o zonă montană, combinația dintre mare și munte fiind spectaculoasă.

În partea de sud a așezării veți descoperi o plajă de dimensiuni mici, acoperită cu nisip. În imediata apropiere a satului Perigiali se află Insula Sparti, putând să întreprindeți plimbări cu barca până la această fâșie de nisip. Insula Sparti este situată în estul insulei Lefkada și este proprietatea privată a familiei Onassis. Această familie a cumpărat insula și a început aici construcția unui aeroport și a unor așezăminte pentru copii defavorizați.

În Perigiali veți descoperi câteva taverne, mini market-uri și magazine.

Plaja Perigiali

În prima zi, a șederii noatre pe insulă, am mers la bălăceală pe plaja din aproprierea cazării, la Perigiali. O plajă mică, dar curată cu o combinație de nisip și pietriș fin, iar apa era caldă și limpede.

A doua zi… Mikros Gialos beach

Ne-am uitat pe hartă și a doua zi ne-am hotărât să mergem la Mikros Gialos.

Satul Poros și plaja sa Mikros Gialos se află în partea de sud-est a insulei, într-un golf mic situat la aproximativ 3 km distanță de drumul principal din Lefkada.

Poros este satul și plaja sa numită Mikros Gialos este la 1,5 km distanță de el. În trecut Mikros Gialos a fost folosit pentru a fi portul satului, dar acum sunt hoteluri, vile și unele taverne în jurul țărmului.

Mikros Gialos este un loc liniștit, potrivit pentru vacanțe relaxate.

Nu există magazine, nici opțiuni de divertisment. Plaja este cu pietriș și nisip, cu ape foarte clare și calme. Datorită stâncilor înalte din jur, valurile sunt rare și marea este la fel de calmă ca un lac.

Noi am avut un cort, așa că nu am apelat la sezlongurile de închiriat. Prețurile acestora erau în jur de 15 euro pentru două bucăți. Drumul până la plajă era gen drumul de pe Transalpina. De fapt până la majoritatea plajelor de pe partea vestică drumul era în serpentine. Când am ajuns plaja era acoperită într-un soi de fum, așa am crezut noi. Și ne-am îngrijorat din pricina incendiilor de care se tot vorbea în ultimele zile la știri. De fapt era ceață. O ceață foarte groasă asemeni unui fum, care s-a risipit până la prânz.

Apa verzuie, destul de răcoroasă, ne-a încântat și ne-a răcorit în aceiași măsură.

Egremni, plaja despre care se spune că e cea mai frumoasă din Grecia

Egremni este o plajă spectaculoasă, despre care se spune că este cea mai frumoasă de pe insulă. Până la plajă se ajunge însă greu, ai de mers cam un kilometru pe jos, apoi ai de coborât 390 de trepte. Situată la circa 38 km sud-vest de orașul Lefkada. Este înconjurată de stânci sterpe impresionante care creează un fundal magnific.

La îndemnul unui localnic am evitat însă această plajă. Omul spunea că de coborât e ușor, însă să urci cu bagaj, după ce ai stat o zi în soare la 40 de grade, cele aproape 400 de trepte, e infernal. Bărbatul ne-a mai spus că drumul de acces este refăcut doar că se întârzie darea lui în folosință pentru a mai păstra dificultatea ajungerii la locație, deoarece asta ar fi farmecul locului.

Noi ne-am limitat în a face poze cu plaja Egremni de sus, cu drona și ne-am îndreptat spre Porto Kashiki.

Pe plaja Egremni se mai poate ajunge și cu barca, numeroase vapoare de croazieră și ambarcațiuni acostând aici.

Plaja Porto Katsiki, locul de care m-am îndrăgostit

Deși se spune despre Egremni că este cea mai frumoasă plajă, mie Porto Katsiki mi-a plăcut enorm. Vorba unui localnic: ”E aceiași apă, aceiași plajă, doar o stâncă le desparte”

Aici am găsit o apă ireal de albastră și limpede, o plajă cu pietre albe și o liniște deplină.

Și pentru a ajunge aici trebuie să cobori trepte, însă sunt în jur de 100. Aici poți comanda mâncare și băuturi pe plajă iar vânzătorii ambulanți de gogoși îți fac ziua mai colorată, la 3 euro gogoașa cu vanilie și ciocolată.

Porto Katsiki, aflată la 45 kilometri sud-vest de orașul Lefkada, este una dintre plajele sălbatice dar și cele mai încântătoare din insulă.

Circulația în zonă este destul de aglomerată, iar șoselele printre munți sunt foarte înguste, de multe ori fiind nevoit să te retragi într-un loc de refugiu pentru a face loc celeilalte mașini care vine din față.

În scurta noastră vizită în Lefkada, nu am avut timpul necesar vizitării tuturor plajelor de pe insulă. Ne-a fost de-a dreptul imposibil, așa că am ales să petrecem mai multe zile pe plaja favorită și să ne bucurăm de vacanță.

Pefkoulia, plajă frumoasă… în poze,  în realitate o dezamăgire totală

Înainte de a pleca spre plaja Pekfoulia ne-am informat despre ea pe site-urile de călătorii.

În fotografii părea superbă. Realitatea însă ne-a izbit… cu un puternic miros de rahat. În pădurea de pe malul mării erau campate zeci de corturi lângă care ”indivizii” își făceau nevoile, deoarece nu era toaletă în zonă.

Cu toate că este marcată cu steag albastru, plaja era neîngrijită și cu multe gunoaie.

În schimb apa era superbă și aici: caldă, albăstruie și curată. Păcat însă de restul inconvenientelor. Nu am zăbovit mult pe această plajă.

Nidri, locul unde mâncarea e grozavă și grecii prietenoși

Statiunea Nidri este situată pe coasta estică a insulei Lefkada, la aproximativ 18 km de capitala Lefkas. A devenit cunoscută în lumea-ntreaga datorita lui Aristotel Onasis și insulei Scorpios.

Este cea mai populară și mai căutată stațiune turistică din insulă, dispunând de o plaja minunată cu multe oportunități pentru practicarea sporturilor nautice.

Vara Nidri este cea mai vie parte a insulei: mii de turisti, cu iahturi scumpe,  opresc în golf, magazine colorate, dar și cu restaurante și cafenele la orice pas.

La greci există un principiu: unde se află turiști, sigur există și  șansă de a face comerț.

Aici am mâncat cele mai bune fructe de mare pe care le-am gustat vreodată.

Grecii știu foarte bine să-și vândă marfa. Patronii de restaurante stau în fața localurilor și-i poftesc pe trecători să le treacă pragul.

Locațiile cochete erau pline ochi de turiști. Deseori, ca să prinzi o masă la un restaurant bun trebuia să-ți faci rezervare cu o zi înainte.

După o masă copioasă primeai, de fiecare dată, desert și ouzo ( pentru cei care iubesc acest tip de băutură, noi nu l-am plăcut), din partea casei.

O masă la un restaurant bun în Nidri costa între 70 și 100 de euro pentru trei persoane, depinde de meniul ales. Dar se poate mânca bine și la fast-foodurile de pe stradă cu bani mai puțini.

Tot la Nidri am mâncat și cea mai bună înghețată artizanală.

Peste tot, în micul orășel, găseai fructe savuroase și alte produse locale, cum ar fi măslinele și uleiul de măsline.

Am găsit aici cele mai delicioase portocale pe care le-am mâncat vreodată, dar și cele mai dulci și aromate nectarine.

La tot pasul găseai suveniruri de toate felurile. De la vase de ceramică viu colorate, la șaluri și rochițe de in, brățări, căni, icoane, pălării și până la magneți de frigider. Am cumpărat și noi câteva pentru cei dragi.

De asemenea, grecii au o miere deosebită. Am găsit la Egremni cea mai bună miere de flori de portocal, cimbru și de pin. Tot aici am găsit și un ulei bun de măsline.

La Nidri barurile nu lipsesc nici ele din peisajul portului, mereu prezente și suprinzătoare cu cockatiluri exotice.

Cacada Dimosari, cu apa sa rece și limpede precum cristalul

Cascada Dimosari este situată la 4 km de Nidri, dar o mare parte din această distanță poate fi parcursă cu mașina.

Din Nidri drumul se lasă în dreapta, este un indicator care trebuie urmat și vei ajunge într-o parcare lângă taverna Platanos. Aici puteți să lăsați mașina la umbră. De aici începe drumul pe jos, aproximativ 10-12 minute. Acest traseu este ușor și veți beneficia de umbra copacilor. Peisajul este frumos și nu veți realiza când ați ajuns la cascadă. E frumos aici, merită văzut.

În portul Nidri am găsit un iaht cu steagul românesc și un român plecat de 35 de ani din țară

Portul Nidri e pur și simplu ticsit de iahturi și nave de croazieră din diverse colțuri ale lumi. Nu mică mi-a fost mirarea să zăresc arborat steagul românesc pe unul dintre iahturi pe care scria Timișoara.

De fapt am auzit de multe ori vorbindu-se românește, nu atât de mult ca în alte locuri din Grecia, dar am întâlnit vreo 4-5 grupuri de români, pe plajele pe unde am hoinărit  și alte câteva persoane în timp ce luam masa la vreun restaurant.

Tot în Nidri am întâlnit un român care e plecat din vestul țării noastre în Grecia de vreo 35 de ani. Omul și-a făcut un restaurant cochet pe malul mării unde se pot servi fructe de mare dar și paste și pizza.

Drumul de întoarcere, un adevărat coșmar

Dacă la plecare în Grecia drumul a fost foarte puțin aglomerat, lejer la vămi și mai puțin obositor, la întoarcere a fost un adevărat iad. Am făcut vreo 14 ore la întoarcere.

În primă fază, polițiștii greci ne-au scos de pe autostrada care ducea la vama grecească, din cauza incendiilor din zonă,  și am mers pe un drum expres extrem de lung și destul de prost.

În vamă, altă belea: am stat aproximativ două ore la ieșire din Grecia și vreo oră în Macedonia. Erau 40 de grade la umbră și un haos infernal. Foarte proastă organizarea pe partea grecească la trecerea frontierei.

Am ajuns în România aproape de miezul nopții, la Porțile de Fier, după un drum extrem de epuizant.

Cheltuieli de vacanță mai mici decât în România

Dacă am vorbit despre partea romantică a vacanței, vreau să vă spun câteva cuvinte și despre partea materială.

Cazarea am luat-o prin booking iar prețul a fost mai mult decât rezonabil. Pentru 6 nopți am plătit undeva în jur de 3.000 de lei, la o pensiune foarte cochetă, cu mic dejun inclus, pentru trei persoane.

Drumul, taxele, cazările intermediare, mâncarea și alte mici cheltuieli ne-au mai costat în jur de 1.800 de euro. Dar ne-am simțit foarte bine.

De menționat că prețul motorinei în Grecia este de 1,6 euro per litru, iar noi am cheltuit undeva la 350 de euro pe carburant.

Taxele de drum au fost între 12 euro în Serbia și între 1,20 și 3 euro, în mai multe ture, în Macedonia și Grecia.

Pentru cei care nu știu: e bine să vă cumpărați din România papuci de apă, umbrele, creme de plajă, rogojini, prosoape de plajă și alte accesorii, deoarece în Grecia sunt mai scumpe.

Noi am cumpărat cam tot din Arad, însă am avut nevoie, la un moment dat, de un colac pentru care am plătit 20 de euro.

Ceea ce am omis să vă spun e că din Nidri se pot face numeroase croaziere.

Noi nu am mers doarece erau niște experiențe extrem de obositoare, cel puțin din punctul meu de vedere. Stăteai o zi întreagă pe un vas de croazieră, unde urla muzica, din toți rărunchii,  se consuma ouzo mult, iar pe insule nici nu ajungeai, le vedeai de la distanță, în majoritatea cazurilor. Eventual, unele vase mai mici acostau la câte o insulă unde se stătea cam o oră.

În general vasul oprea maxim o oră, în larg, în fața  plajelor mai importante, iar oamenii puteau face câte o baie sărind de pe vapor. Nu mi s-a părut interesant și din acest motiv am evitat acest gen de distracție.

Costul unei astfel de experiențe era între 35 și 200 de euro de persoană, depinde de firma care te ducea și de durata excursiei.

Una peste alta, pe insulă ne-am simțit cu adevarat ca în paradis, nu degeaba i se spune ”paradisul albastru”.

Și de aceea este  foarte greu să scri despre Lefkada într-un singur articol, la fel de greu e să vezi și să simți Lefkada într-o săptămână…așa că vom reveni.