Am scris de mai multe ori despre aro­ganța cu care Austria tratează România, despre modul în care această țară, mai mică de trei ori decât România, atât ca suprafață cât și ca locuitori, are impresia că trecutul său imperial nu a fost determinat de conjuncturi, ci de vocația de a stăpâni alte popoare și țări, indiferent de vremuri. După revoluție, cu pași mari, pretextând sprijinirea unei țări în tranziție de la comunism la democrație-recte, România-Austria a pus stăpânire pe hălci uriașe din sectoarele strategice ale acesteia, statul român necâștigând aproape nimic. Iar atunci când statul român, prin guvernul său, a încercat să-i limiteze capacitatea de jaf, a reacționat dur, așa cum este cazul scandalului stârnit de reducerea drastică a alocațiilor copiilor românilor care muncesc în Austria. De facto, Austria nu este decât un land al Germaniei, care îi permite să se dea mare și tare în Europa, în schimbul executării întocmai și la timp a ordinelor primite de la Berlin. În memoria istoriei, Procesul de la Nürnberg este mult prea proaspăt pentru ca Germania
să-și permită o tentativă fățișă de revanșă, așa că își folosește sateliții pentru a-i promova interesele, fără ca ea să-și murdărească mâinile. Sateliți dintre care, evident, cel mai important este cel de națiune germană, Austria. Având în minte toate acestea, am tresărit când am citit pe un site de știri un titlu, cum se spune astăzi, de-a dreptul „incendiar”: „Un simbol românesc, în mâinile austriecilor! Afaceri de peste un milion de euro – profit ZERO!”. Pe scurt, este vorba despre celebra Mocăniță de la Moldovița, din Bucovina, considerată un simbol românesc, care este deținută de un austriac. Concret, compania care controlează afacerea se numește CALEA FERATA INGUSTA SRL, iar aceasta are un asociat unic, care este și administrator, anume Hocevar Georg.
„În mod suprinzător, deși a avut afaceri de peste un milion de euro, firma nu numai că n-a avut profit, dar a raportat pierderi de 217.581 de lei. Surse ne-au relatat, însă, că afacerea îi merge din plin investitorului austriac și că autoritățile locale regretă că nu au pornit ele această idee de business”. Asta se spune în știre. Recunosc, atunci când am citit titlul, eram hotărât să scriu un articol virulent împotriva Austriei. După ce am citit toată știrea, am priceput că, în chestiune, nu este vorba despre Austria, ci despre un austriac deștept, care a știut să valorifice o mină de aur, pe care românașii noștri erau pe cale să o prăpădească. Ca, dealtfel, pe multe altele. La mijloc nu a fost, de această dată, Austria, ci un austriac care a știut să facă o afacere. Bravo lui, mai ales că în niciun fel nu a încercat să confiște un brand românesc, atribuindu-l Austriei, ci lăsându-l, în continuare, brand românesc. Nu ar fi putut să facă asta dacă autoritățile române ar fi fost capabile să o facă, însă acestea au preferat să-și ia șpaga și să-i dea mână liberă, să facă tot ce vrea, inclusiv să raporteze pierderi-când, de fapt, avea câștiguri bune de tot-ca să nu mai dea statului român nimic. Iar asta s-a practicat și se practică pe scară largă pe tot cuprinsul României. Așadar, să nu mai dăm vina pe străini pentru toate neputințele noastre!

Recomandările redacției