Drumurile lor

Deşi Aradul nu stă atât de rău la capitolul drumuri cum stau alte judeţe din ţară, şi mă refer aici, atât la drumurile naţionale, autostrăzi, drumurile judeţene, dar şi la drumurile aflate în administraţia primăriilor, şi aici mai este încă mult de lucru. Drumul judeţean Arad-Şiria, care în continuare ajunge până la Moneasa, a ajuns, de mai mult timp, pe harta celor mai proaste şosele din ţară. E adevărat, în urmă cu 10-15 ani, era mult mai rău decât acum, dar este păcat că şoferii sunt obligaţi să circule în asemenea condiţii. În ultimii ani s-a mai intervenit, Consiliul Judeţean a făcut ce a putut, în condiţiile unor încurcături birocratice apărute ca urmare a venirii la guvernare a USL, însă problema este departe de a fi rezolvată. Aici măcar nu vorbim despre o şosea construită de la zero, ci de un drum făcut cu zeci de ani în urmă, a cărei fundaţie a fost calculată pentru un trafic mult mai redus, şi nu pentru maşinile de mare tonaj, care circulă pe acolo în prezent.

Autostrada Arad-Timişoara reprezintă însă, din punctul meu de vedere, o mare ruşine. Atât pentru Compania Naţională de Drumuri Naţionale şi Autostrăzi (CNADNR), cât şi pentru firmele care au lucrat acolo şi au făcut-o prost. Autostrada a fost inaugurată la sfârşitul anului 2011, iar de atunci drumarii au fost nevoiţi să intervină de mai multe ori, pentru a astupa gropile din carosabil, care apar ca ciupercile după ploaie. Recunosc, nu sunt specialist în drumuri şi poduri, dar mi se pare de-a dreptul aberant ceea ce se întâmplă. Suntem în 2015, nu au trecut nici patru ani de când autostrada a fost deschisă oficial, iar asfaltul cedează cu o uşurinţă care mă face să mă gândesc că informaţiile potrivit cărora constructorii nu ar fi respectat normativele ar putea fi reale. Dacă este adevărat că nu s-a făcut tot ceea ce trebuia făcut, apare o întrebare. De ce? Răspunsul este la mintea cocoşului. Cineva a trebuit să obţină nişte foloase de pe urma contractului, iar constructorii au trebuit să facă tot posibilul să nu iasă în pierdere. Iar rapoartele Curţii de Conturi, cu privire la cele întâmplate pe Autostrada Nădlac-Arad-Timişoara, prezentate de-a lungul timpului în ziarul nostru, sunt grăitoare. Au fost nereguli peste nereguli, încă de la atribuirea contractului de servicii pentru proiectare şi supervizarea lucrărilor. Aşa s-a ajuns ca ceva care a început prost, să se termine tot prost. E adevărat, lucrarea a fost finalizată, autostrada a fost dată în circulaţie, ceea ce înseamnă foarte mult pentru arădeni, atât prin prisma legăturii dintre Arad şi Timişoara, cât mai ales datorită faptului că, de la deschiderea Autostrăzii Arad-Nădlac, judeţul are legătură directă cu reţeaua de autostrăzi europene, dar, o autostradă plină de gropi nu este chiar un lucru demn de lăudat. Cei care au făcut-o au privit-o probabil ca pe un bun proprietate personală, ca pe un drum al lor, la fel cum foarte multe drumuri din ţară sunt doar ale lor, ale regilor asfaltului, ale directorilor din CNADNR, ale celor ce dau şi primesc bani, nu ale şoferilor, care sunt obligaţi să cumpere rovignete, sunt controlaţi la sânge şi amendaţi cu o plăcere sadică, dacă nu au plătit şi circulă pe un drum naţional. Unde se cred şi şoferii ăştia? Se cred cumva în Europa? În Uniunea Europeană? Nu. Ei sunt în România şi trebuie să le vină mintea la cap.