După ce ne-a îngropat în Superliga, Laszlo Balint ne „liniștește“ și în privința Cupei: „campionatul e mai important“

Pentru al doilea meci consecutiv UTA a arătat execrabil. Proporțiile limitate ale înfrângerii din fața Chindiei se datorează exclusiv calității foarte slabe a adversarului, una care la fel ca în cazul UTA-ei, nu recomandă în niciun caz pretenția la un statut de echipă de prima ligă, așa slabă cum e cea autohtonă. Chindia a avut însă în plus însă determinare, capacitatea de a conștientiza miza meciului și inteligența de a specula tactic problemele adversarului.

Pentru al doilea meci consecutiv UTA n-a fost capabilă să găsească răspuns la pressing-ul agresiv al adversarului. Confruntată cu această presiune, Bătrâna Doamnă s-a lăsat târâtă într-un joc de luptă, cu mingi la bătaie, în care jucători precum Rareș Pop sau Roger n-au avut nicio șansă. Spiritul „războinic“ atât de lăudat al unor jucători precum Batha sau Cascini s-a dovedit a fi doar o recuzită din hârtie creponată, în condițiile în care dâmbovițenii au câștigat mai toate duelurile de la mijlocul terenului. Iar dominarea haotică din final în care ca și componență UTA părea creația absurdă a unui copil de 13 ani care se joacă pe play station introducând în teren la grămadă toți jucătorii ofensivi și schimbând posturile acestora la fiecare 10 minute, n-a făcut decât să ilustreze falimentul tactic și mental al unei echipe despre care prin noiembrie, decembrie, ianuarie și chiar mai recent, Laszlo Balint „ne dădea în scris“ că nu va retrograda.

Confrutant la finalul meciului cu tabloul de neprivit al halului în care arată echipa sa, Laszlo Balint a îngăimat câteva explicații legate de greșeli individuale după care a concluzionat fatalist: „ăștia suntem“. O astfel de remarcă e normală în gura unui suporter obișnuit care în drum spre casă dă din mână a lehamite dar în niciun caz din cea a unui antrenor care trebuie să vină cu explicații și soluții. De luni de zile însă Laszlo Balint nu oferă nici explicații și nici soluții ci doar slogane pe care nu le mai ascultă și nu le mai crede nimeni, de tipul „am analizat și vom arăta altfel“ sau „băieții au conștientizat“. Nu știm ce a analizat staff-ul dar echipa arată permanent la fel, cu mici puseuri de viață, caracteristice mai degrabă unui muribund care din când în când mai mișcă liniile de măsurare ale pulsului. Cât despre „conștientizat“… să fim serioși, dacă n-ar fi dramatică situația, ne-ar pufni râsul. Acum trei zile Desley Ubbink, unul dintre favoriții lui Laszlo Balint, își încorda mușchii la conferința de presă premergătoare meciului, anunțându-ne că „am văzut meciul Chindiei cu FC Argeș, le-am văzut slăbiciunile și le vom scoate în evidență duminică“. Într-adevăr… le-au scos de nu ne-am văzut. Nici nu știm ce să mai credem, jucătorii își râd de antrenor sau cu toții împreună își râd de suporteri.

Realitatea dură este că această echipă arată la fel de rău precum în ultimele săptămâni ale mandatului lui Ilie Poenaru. La venirea sa la finalul lui noiembrie, Laszlo Balint a avut timp o lună de zile să analizeze pacientul, să pună diagnosticul și să creioneze tratamentul. A venit perioada de pregătire și de transferuri și de ambele Laszlo Balint s-a declarat mulțumit. După care a pierdut acasă cu CS Mioveni, o echipă care în acest moment este virtual retrogradată. Acela a fost momentul definitoriu care a arătat că analiza, diagnosticul și tratamentul au fost greșite. Dacă în acel moment Laszlo Balint ar fi ridicat mâna și și-ar fi recunoscut eșecul, ar fi câștigat o doză de respect chiar și în rândul contestatarilor săi. N-a făcut-o și lucrurile au mers mai departe într-o inerție similară cu cea din prima parte a sezonului, una care nu putea avea altă finalitate decât acest punct: colapsul unei echipe în care nu există nicio idee tactică, toți jucătorii evoluează individual sub nivelul lor iar atitudinea din teren este una care alternează între resemnare și chiar nesimțire.

Laszlo Balint însă nu renunță. Drept e că ar fi și târziu pentru așa ceva. Antrenorul a găsit însă soluția miraculoasă de a salva echipa măcar la baraj: sacrificarea Cupei României. Sigur, n-a spus-o chiar atât de tranșant dar mesajul e transparent. Deși se laudă că înțelege spiritul utist, că este el însuși un utist, Laszlo Balint își bagă picioarele în cei 57 de ani de când UTA n-a mai jucat o semifinală de Cupă a României și anunță că nu se gândește la meciul de la Cluj și că pentru el este important campionatul; adică acea competiție unde se „luptă“ să doboare toate recordurile negative din istoria acestui club. Nu contează nici istoria, nici tradiția, nici măcar eforturile și entuziasmul „proștilor“ care au împânzit stadionul la meciul trecut cu mesajul „cu toții în deplasare“. Sutele de fani pregătiți să ia drumul Feleacului vor vedea probabil, dacă nu se vor răzgândi, o echipă improvizată, cu mule rezerve, condusă probabil în teren de un Claudiu Keșeru uzat și neputincios pe teren, dar foarte sigur pe el în momentul în care a semnat un contract mai mult decât generos raportat atât la posibilitățile clubului cât mai ales la capacitățile lui actuale. Pentru Laszlo Balint nu contează umilirea suporterilor cu o asemenea abordare, contează doar să mai găsească o „poveste“ de vândut celor care se încăpățânează să nu vadă realitatea, crezând că ignorarea ei o va schimba.

Un suporter hâtru al UTA-ei spunea la finalul meciului că „jucătorii au înțeles greșit, clubul a împlinit 78 de ani, nu ei“. Din păcate așa arată UTA astăzi sub Laszlo Balint, precum o echipă îmbătrânită, obosită și resemnată cu apropierea inevitabilului sfârșit. Cupa României ar fi fost o șansă de a resuscita mental această echipă, așa cum de altfel s-a și întâmplat până acum. Cupa României ar fi fost o șansă ca această echipă să-și răscumpere numeroasele și grelele păcate pe care le are în fața suporterilor. Cu acest gând am fi fost dispuși să tratăm înfrângerea și mai ales jocul de astăzi cu mănuși. Am fi dorit să-i facem pe plac lui Laszlo Balint și să nu fim negativiști ba dimpotrivă, împotriva convingerilor, logicii și deontologiei, prin tăcere (că ceva bun nu puteam spune despre acest meci oricâtă bunăvoință am avea) să lansăm un mesaj de încredere și speranță pentru meciul de joi, contribuind la acel spirit care manifestându-se, să producă un miracol care să schimbe radical la față această echipă odată cu schimbarea competiției. Din păcate, la finalul meciului de azi, Laszlo Balint a arătat el însuși că nu crede și mai ales nu înțelege acel spirit; motiv pentru care am decis ca pentru prima oară în multe, prea multe săptămâni de dezamăgiri înghițite și nedigerate, să-i oferim oglinda pe care o merită prestația echipei pe care o pregătește.

În final iată și declarațiile lui Laszlo Balint la finalul partidei de astăzi:

„Au avut șut pe poartă, o lovitură liberă și iei astfel de gol. S-a întâmplat consecutiv, după ce a fost la fel cu Botoșani. A fost echilibrat, dar prima lovitură liberă a însemnat deschiderea scorului. E greu pentru mine de explicat greșelile astea. Ăștia suntem. A doua repriză a început foarte bine, am pus presiune, am avut ocazii, am egalat și chiar speram. Și apoi a intervenit acea minge pierdută, când sistemul de prevenție a fost groaznic. Și după aceea a fost greu. Apoi am încercat toate variantele ofensive, dar Chindia e o echipă care știe foarte bine să țină de rezultat, mai ales că presiunea era foarte mare.

Situația e clară, suntem într-un moment în care nu putem să ne gândim decât la baraj, dar chiar și pentru asta, noi trebuie să ne câștigăm locul acela. Și avem niște meciuri teribile. Acum o să jucăm semifinala de Cupă, dar, chiar dacă pentru noi e o mândrie, credeți-mă că e mai important campionatul. Trebuie să ne concentrăm, jucăm cu Hermannstadt și apoi finala pentru supraviețuire, cea cu FC Argeș. Nici nu m-am gândit până acum, am fost concentrat sută la sută la acest meci. Avem 3 zile să găsim soluțiile apte din punct de vedere fizic și mental. Aș fi ipocrit să nu recunoștem că suntem dezamăgiți toți și doza noastră de încredere e scuturată destul de tare. E un moment foarte complicat, dar ducem lupta până la final, nu e nimic pierdut, chiar dacă șansele noastre pentru evitarea retrogradării în mod direct s-au diminuat, sau sunt sunt aproape zero.

Când am revenit, în noiembrie, echipa era pe loc direct retrogradabil și am spus și atunci că și barajul e o soluție. A fost o discuție, nu o ședință, am discutat cu băieții, e dificil și pentru ei momentul. Chiar i-am întrebat și, cu excepția lui Benga, nimeni nu a mai jucat într-un baraj de menținere. Trebuie să fim pregătiți pentru barajul cu o echipă de liga a doua, dar va fi foarte dificil. Eu nu sunt aici ca să cedez. Dacă o să terminăm sezonul cu menținere în Liga 1, eu mi-am atins obiectivul, asta am promis. Acum avem șanse, chiar dacă aceste șanse se traduc prin câștigarea unui baraj, dar eu am încredere că putem termina acest sezon cu un loc pentru Liga 1. După aceea, lururile nu mai sunt la decizia mea.“

(foto: captură video uta-arad.ro)