Pesedistul Liviu Dragnea îşi doreşte o nouă lege a primarilor, o „amnistie” de la obligativitatea păstrării partidului care i-a propoulsat în funcţiile de edil. Ideea lui Dragnea este culpabilă, pentru că se modifică statutul aleşilor în timpul mandatului, cu un scop electoral clar, acela de a putea face campanie la prezidenţiale pentru alte partide decât cele la care au candidat.
Această măsură, aşa cum bine au subliniat mai mulţi vectori de imagine, este clar în favoarea PSD, dar, de asemenea, de eventualul subterfugiu pot beneficia şi alte partide, în special cele nou înfiinţate. Tocmai aici e problema…
Unul dintre cei mai înfocaţi critici ai ideii lui Dragnea este Elena Udrea, proaspăt „unsă” candidat la prezidenţiale, din partea popularilor lui Băsescu. Elena Udrea, în tendinţa ei de a acumula simpatie, se agaţă ca orbul de bâtă de orice fel de oportunitate, de orice fel de subiect, indiferent dacă se pricepe sau nu. În acest caz, Elena Udrea ar fi trebuit să tacă, să evite subiectul, nu pentru că Dragnea are sau nu dreptate, ci pentru simplul fapt că inclusiv sau mai ales PMP-ul poate fi beneficiarul unui astfel de act normativ. La această oră, după ştiinţa mea, Partidul Mişcarea Populară nu are nici un primar!!! Şi asta pentru simplul fapt că PMP nu a participat la alegerile locale din 2012, nefiind la acea oră înfiinţat. Are, în schimb, parlamentari români, tocmai datorită faptului că la parlamentari legea diferă faţă de primari, astfel încât migraţionismul se aplică. Are, desigur, şi parlamentari europeni, în mod corect, pe baza participării la alegeri, dar acesta e un alt subiect, poate la fel de culpabil precum migraţia din Parlamentul României.
Elena Udrea se erijează în discipolul corectitudinii, dar cade în păcatul politicienilor de slabă anvergură: în dorinţa de a câştiga popularitate, se agaţă de orice subiect, cu aerul că se pricepe la toate. Mai mult, a atins acest subiect, al posibilei migrări a primarilor, omiţând faptul că Mişcarea Populară s-a bazat (la europarlamentare) şi se bazează (la prezidenţiale) tocmai pe duplicitatea unor primari, care joacă la două capete. Cel mai bun exemplu este cel al lui Emil Boc, care de vreun an se tot cere dat afară din PDL. Actuala lege spune clar că, în cazul primarilor, dacă sunt excluşi din partidul din care fac parte pot să-şi continue mandatul, dar dacă demisionează ei, îşi pierd calitatea de ales. Iar Boc este ales ca membru PDL şi face pe faţă jocurile echipei lui Băsescu şi Udrea. În mod sigur, dacă ne uităm doar pe rezultatele seci ale alegerilor europarlamentare, putem identifica şi în judeţul nostru primari care au strâns voturi inclusiv pentru PMP. În fond, să ne aducem aminte cum a ajuns EBA europarlamentar, candidând ca independentă.
Cu atât mai indignantă este poziţia Elenei Udrea, cu cât aceasta dă dovadă de o ipocrizie crasă. Această ipocrizie se adaugă misandrismului cu care deja ne-a obişnuit, atât ca politician, ca ministru, ca preşedinte de partid şi, acum, ca şi candidat. Nu sunt misogin, dar simpla calitate de femeie nu e o virtute, nici măcar o calitate, ci o stare de fapt. Iar când se însoţeşte cu ipocrizia, chiar ajunge să fie un defect.
