Elevii de la ”Ghiba” privesc reabilitarea Colegiului ca pe un eșec: ”Am așteptat cu nerăbdare întoarcerea „acasă”, dar aceste nereguli nu pot fi trecute cu vederea”

Despre reabilitarea Colegiului Elena Ghiba Birta din Arad s-a tot vorbit. Lucrările au început în anul 2019 iar termenul finlizării a fost de 24 de luni. A trecut ceva vreme de atunci.

În acest an școlar elevii colegiului s-au întors ”acasă”, însă acel ”acasă” se pare că nu a fost atât de primitor pe cât se așteptau.

Am primit la redacție scrisoarea unui elev de la Ghiba care dorește să-și păstreze anonimatul și care este pur și simplu revoltat de modul în care se desfășoară cursurile, într-un mediu de șantier, total nepotrivit pentru activitățile didactice.

Elevul povestește faptul că în clădirea unde ar trebui să învețe, treptele principale sunt acoperite cu linoleum pe jumătate dezlipit, ce reprezintă un pericol pentru cei care le folosesc, scările laterale sunt într-un proces avansat de degradare, plăcile de gresie încep să dispară, deși au fost construite de la zero, nicio ușă recent montată nu se închide și niciun perete nu este tencuit drept, fără urme, pete sau alte imperfecțiuni estetice iar mobilierul și dotările laboratoarelor au rămas neschimbate.

Altă problemă semnalată de elev este stadiul de șantier în care se găsesc curtea (depozit de moloz și parcare pentru mașini), sălile de sport, vestiarele și câteva săli de clasă de la subsol, alături de cantină.

Astfel, din cauza celor menționate profesorii sunt constrânși să țină chiar și câte două ore de curs diferite în aceeași sală.

Redăm mai jos scrisoarea elevului:

”Această scrisoare este poate ultima noastră șansă, a elevilor, de a fi ascultați și tratați cu un minim respect, nu cu ignoranță și dispreț, așa cum suntem obișnuiți.

Sunt un elev al Colegiului Național „Elena Ghiba Birta” Arad, a cărui identitate aș dori să rămână anonimă, întrucât cele ce urmează a fi prezentate reprezintă imaginea obiectivă a lucrărilor de reabilitare, care s-au desfășurat pe perioada ultimilor 4 ani.

Pentru a oferi un mic context, colegiul nostru este în reabilitare din toamna anului 2019, iar lucrările s-au sistat pe perioada pandemiei din motive neclare pentru noi, termenul inițial al finalizării lucrării (24 luni) fiind depășit deja la sfârșitul pandemiei. De atunci, an de an ne-a fost promis că ne vom muta în clădirea nou reabilitată, iar acesta este anul în care în sfârșit vom învăța în noua școală.

Așa cum a fost prezentat și în presă, conducerea școlii nu a reușit să mute obiectele necesare procesului didactic din clădirile provizorii în care am studiat în anii precedenți (bănci, scaune ș.a.m.d.) până în data de 11 septembrie 2023, astfel că prima săptămână la Ghiba a fost „verde”, pe parcursul căreia s-a tras de timp pentru amenajarea școlii. Bineînțeles, activitățile din săptămâna respectivă au fost improvizate, de la plimbări în parc la decorat și utilat sălile de clasă a „casei noastre”.

Deși ne aflăm în cursul celei de-a doua săptămâni de studiu, problemele nu au dispărut, ba din contră, s-au amplificat, ca o urmare a manierei deplorabile în care au fost executate și gestionate lucrările.

Pornind de la îndoielnica calitate a acestora, orice persoană care a petrecut măcar o zi în școală poate remarca o multitudine de imperfecțiuni. De la treptele principale, acoperite cu linoleum pe jumătate dezlipit, ce reprezintă un pericol pentru cei care le folosesc (implicit toată școala), la scările laterale, care, fără nicio exagerare, sunt într-un proces avansat de degradare, plăcile de gresie începând să dispară, deși au fost construite de la zero, până la faptul că nicio ușă recent montată nu se închide sau că niciun perete nu este tencuit drept, fără urme, pete sau alte imperfecțiuni estetice, ușor de observat, pe alocuri chiar deranjante. Nu mai vorbim că, după un proiect de o asemenea anvergură, mobilierul și dotările laboratoarelor au rămas neschimbate.

Altă problemă destul de mare este stadiul de șantier la început de drum în care se găsesc curtea (depozit de moloz și parcare pentru mașini), sălile de sport, vestiarele și câteva săli de clasă de la subsol, alături de cantină. Toate acestea sunt niște facilități nelipsite unui colegiu național.

Astfel, din cauza celor menționate anterior, avem o insuficiență a sălilor de clasă, motiv pentru care profesorii sunt constrânși să țină chiar și câte două ore de curs diferite în aceeași sală.

Dar totuși, probabil vă întrebați și dumneavoastră, cine este de vină? De exemplu, viceprimarul, prezent la festivitatea de deschidere a noului an școlar, a răspuns că nu se aștepta să descopere că „meșterii sunt mai mincinoși decât politicienii”. Deși am putut observa ritmul extrem de lent în care au decurs și încă decurg lucrările, permiteți-mi să pun la îndoială calitatea de nevinovat a viceprimarului și a administrației publice locale, întrucât este cunoscut faptul că lucrările au întârziat cel puțin un an de zile din cauza nerespectării obligațiilor contractuale din partea primăriei în ceea ce privesc fondurile. Deși acestea sunt date vagi, consider că o investigație mai amplă va scoate la iveală multe alte nereguli care au contribuit la întârzierea șantierului de reabilitare.

Din păcate, școala a beneficiat de management defectuos din partea conducerii în ultimii ani, atât în perioada în care am fost relocați în alte clădiri, cât și după întoarcerea „acasă”. Consecințele se văd atât în numărul total de elevi ai colegiului, aflat într-o scădere continuă, cât și în scăderea calității procesului didactic.

Nu vreau să fiu înțeles greșit, am așteptat cu nerăbdare, atât noi, cât și profesorii, întoarcerea „acasă”, dar aceste nereguli nu pot fi trecute cu vederea, așa cum observăm că se încearcă de către puținele persoane mulțumite de calitatea și desfășurarea lucrărilor, deoarece beneficiarii reali ai acestei „cârpeli” nu sunt, în niciun caz, elevii sau profesorii.

Într-un final, v-aș ruga să treceți pe la noi și să vedeți cu ochii dumneavoastră „cum stă treaba”.

Cu stimă,

Un elev anonim”, se precizează în scrisoare.