După ce a fost adoptat de către sistem datorită abilității sale excepționale de manipulare, Liviu Dragnea a început să-și exercite această însușire în interiorul sistemului, pentru a câștiga, pas cu pas, influență. Cu perseverență și răbdare, unealta a început să gândească, asigu­rându-și un fel de complicitate a sistemului, care l-a ajutat să se blindeze față de scormonirea instituțiilor de forță prin secretele acumulării unei averi impresionante, imposibil de obținut prin mijloace ortodoxe. În paralel, sistemul l-a propulsat la vârful politicii, instalându-l ca secund a lui Victor Ponta. Acesta a avut o încredere oarbă în „Liviu”, știind bine că sistemul l-a pus acolo, pentru ca împreună să construiască un PSD capabil să câștige hegemonia absolută pe scena politică românească. Nu ar fi crezut nicio clipă că acesta va încerca să îi ia locul, având, dealtfel, asigurări în acest sens din partea sistemului. Eroarea fatală a lui Ponta a fost aceea că nu a prevăzut că Dragnea va ajunge să facă jocurile lui Klaus Iohannis, punând umărul la debarcarea sa din fruntea partidului și din func­ția de premier. Aceasta, inclusiv cu sprijinul unei tabere a serviciilor secrete, aceea care decisese că trebuie să schimbe vehiculul politic tradițional, PSD, fost FSN, fost PDSR, fost… puneți ce doriți dumneavoastră în locul punctelor de suspensie. Va trece multă vreme până când vom afla dacă Dragnea a fost cel care a solicitat sprijinul sistemului pentru a-l demola pe Ponta sau invers. Cel mai probabil, a doua variantă este cea reală, ca parte a operațiunii de schimbare a vehiculului. Cert este că, după ce a avut o ascensiune politică fulminantă, câștigând o uriașă popularitate și susținere populară, Dragnea a încercat să nu mai răspundă la comenzi și s-a opus cu îndărătnicie pasului în spate, cerut de către sistem. Urmarea a fost că sistemul a pus-o la treabă pe Kovesi, care a pornit prigonirea în justiție a încăpățânatului. Prima condamnare, un an cu suspendare, a fost doar un avertisment, însă Dragnea nu a renunțat, ci a pornit și el, bazându-se pe forța pe care o avea în partid, războiul politic împotriva taberei dușmane din sistem. Așa cum am mai spus, începând din acel moment războiul împotriva PSD și a lui Dragnea a fost și este, de fapt, răfuiala taberelor rivale din servicii. Din păcate, cel mai mult are de suferit PSD, partid pe care Dragnea pur și simplu l-a sacrificat ca să-și apere libertatea. Pentru România nu ar fi un capăt de țară că s-ar schimba guvernul, problema este că, aproape sigur, nu s-ar mai găsi unul dispus să reașeze România pe un loc onorabil în Uniunea Europeană, să nu se mai supună orbește atunci când i se cere să apere exclusiv interese străine, împotriva intereselor României. Așa cum am mai spus, singura soluție este ca Dragnea să plece, să lase PSD să guverneze fără să aibă drept prioritate absolută salvarea pielii lui Dragnea și a câtorva granguri pe care, oricum, numai România nu-i interesează.

Recomandările redacției