Comuna cu cele mai multe activități dedicate pensionarilor, dar și cu investiții serioase în ceea ce îi privește pe cei mici, Dorobanți se mai poate lăuda cu un lucru nesperat: fiecare locuitor al comunei are loc de muncă. Despre cum este cu putință așa ceva, dar și despre ofertele pe care le are Dorobanțiul, cum ar fi restaurantul cu poate cea mai bună mâncare din județ, ștrandul termal, Casa Malteză, Muzeul satului și multe altele, am discutat cu Erika Korondi, primarul comunei Dorobanți.
Primar din 2016, Erika Korondi își încheie anul acesta cel de-al doilea mandat, urmând să candideze pentru cel de-al treilea.
– Ce v-a determinat să candidați pentru un al treilea mandat?
– Candidez și aș dori să continui proiectele pe care le-am început. Sunt născută și crescută în Dorobanți, aici am fost la grădiniță și apoi la școală. Dintotdeauna am fost interesată de soarta localității mele, pentru că mă implica și pe mine în mod direct.
Am avut mereu o apreciere față de comuna mea. Am vrut să fac, să fie frumos, să fie aranjat totul. Înainte de a fi primar, am lucrat tot la primărie din anul 2004. Am lucrat la taxe și impozite, la starea civilă. Chiar în anul în care am început să lucrez în primărie, comuna noastră s-a desprins de orașul Curtici, de care aparțineam. Din anul 1968 până în 2004, Dorobanțiul a aparținut de Curtici, iar anul acesta comuna noastră împlinește practic 20 de ani. Evenimentul va fi pe data de 7 aprilie.
De atunci am realizat niște lucruri pentru comuna noastră. Eu consider că foarte mult s-a dezvoltat comuna noastră în aceste două decenii.
– Venind dinspre Arad nu am putut să nu remarc curățenia din fața caselor oamenilor. Parcă ești într-un orășel din Olanda, unde totul este exemplar, parcă și crengile copacilor sunt tăiate după un anumit standard.
– Încercăm. Și oamenii din comuna noastră sunt extrem de atenți cu ordinea și curățenia. Împreună punem foarte mare accent pe acest lucru. Să fie curățenie, comuna noastră să fie aranjată. Nu pot să spun că suntem o comună mai săracă, dar avem oameni mai în vârstă care pun foarte mult accentul pe curățenie.
– Ce proiecte ați realizat pentru Dorobanți?
– Din anul 2016 de când sunt primar, am încercat să continuăm și să depunem cât mai multe proiecte prin care să realizăm cât mai multe pentru Dorobanți. Prioritar a fost să avem toate utilitățile. Am reușit să introducem apa în toată comuna. Legat de canalizare, suntem incluși în masterplanul pe județ. Încă nu am reușit să începem lucrările.
În anul 2020 am depus primul mare proiect, la PNDL2, pentru asfaltare străzi Am reușit astfel să asfaltăm șase kilometri de străzi. A urmat apoi refacerea trotuarelor, care erau într-o stare destul de deteriorată, în unele locuri chiar impracticabile. Trebuia să asigurăm și pietonilor condiții normale de deplasare. Astfel am început să reabilităm, să modernizăm și să reparăm și trotuarele. Încet, încet, din bugetul nostru, în fiecare an reparăm câte o porțiune de trotuar, un kilometru sau doi.
– Știu că puneți foarte mult accent pe educație.
– Un alt proiect foarte mare este legat de învățământ. Avem două școli, o clădire pentru clasele I – II, împreună cu laboratorul de chimie, biblioteca și școala mare, cum îi spunem noi, unde învață copiii până la clasele a VIII-a. Este vorba despre Școala Gimnazială Pater Godo Mihaly. Este o clădire foarte veche, tocmai de aceea am încercat să păstrăm arhitectura. Am depus un proiect la AFM, unde am reușit să semnăm un contract pentru reabilitarea clădirii. Lucrările le-am început deja, iar pe această cale doresc să le mulțumesc elevilor, cadrelor didactice și părinților pentru înțelegere față de disconfortul creat de șantierul care este în lucru.
Activitatea din școală s-a mutat la Căminul Cultural până când lucrările vor fi finalizate.
Reabilitarea presupune eficientizarea energiei electrice, prin montarea de panouri fotovoltaice și solare. Totodată se schimbă geamurile, iar pentru că am avut igrasie a trebuit să introducem și să tăiem pereții cu tablă de inox. Acoperișul a fost izolat cu vată minerală bazaltică. Am prevăzut modernizarea băii, pentru a avea acces separat pentru copii, dar și pentru persoane cu dizabilități. Valoarea proiectului este de 2.700.000 lei.
Un alt proiect tot pentru școală, pentru că punem mare accent pe ceea ce lăsăm în urma noastră, să le oferim condiții celor care vin după noi, este pentru dotarea cu mobilier. Proiectul este prin PNRR și școala va fi dotată cu tablă digitală, calculatoare și mobilier pentru clase, pentru laboratoarele de chimie și biologie. Ne aflăm în stadiul de achiziție. Să sperăm că până în septembrie să reușim să finalizăm toate lucrările, astfel încât copiii să înceapă un an școlar nou într-o clădire modernă, dotată cu mobilier modern. Valoarea acestui proiect este de 800.000 lei.
– Cum stați la capitolul asfaltări?
– Pe Anghel Saligny avem un nou proiect de asfaltare străzi. Este vorba despre asfaltarea a 7,6 kilometri de străzi, iar prin acest proiect comuna Dorobanți va avea aproape toate străzile asfaltate. Avem în total 17 kilometri de străzi, din care avem deja asfaltate 6,5 și urmează încă 7,6. Proiectul pe Anghel Saligny are o valoare totală de 8 milioane de lei.
– Cultura și tradiția sunt ramuri importante la Dorobanți.
– Din bugetul local am reușit să renovăm și să vopsim Căminul cultural în interior. Activitatea în această clădire este una foarte densă. Practic, în fiecare lună am organizat câte un eveniment important la care participă de fiecare dată foarte multă lume. În februarie de exemplu vom avea un Bal mascat, vom avea de Paști, apoi tradițiile și așa mai departe.
Ne putem mândri cu ansamblurile noastre folclorice. Avem trei echipe de Țiterași. Denumirea vine de la instrumentul Țiteră, care este unul tradițional pentru comuna noastră și de fapt pentru întreaga zonă. Cele trei ansambluri sunt următoarele: „Rónasági“ – alcătuit din copii cu vârste între 6 și 8 ani; „Naprafargó“ – de la 8 la 16 ani și „Kikelet“ – de la 16 ani în sus, fără limită de vârstă. Instructorul celor trei ansambluri este Juhász Kálmán, care vine special din Ungaria pentru a-i învăța pe membri celor trei grupuri de țiterași să cânte la instrument. Repetițiile au loc în fiecare sfârșit de săptămână, în Căminul cultural.
De asemenea, avem un cor de adulți: „Szalbek“, condus de Almási Gábor. Corul cântă la biserică, dar și atunci când avem sărbători religioase sau chiar câmpenești și aproape la toate evenimentele culturale.
– Repertoriul pare a fi unul vast și cuprinzător.
– Avem și echipă de dansuri populare, care împreună cu țiterașii și corul asigură partea culturale a evenimentelor noastre. Echipa de dansuri populare este coordonată de Miklós János și poartă denumirea de „Győngyvirág“. De asemenea, atunci când suntem invitați undeva, în județ, în țară sau în străinătate, mergem cu mândrie și suntem reprezentați cu onoare de toate aceste ansambluri.
Ne bucurăm pentru că totuși copiii vin cu drag la aceste activități. Stau în comunitate, suntem împreună, ne distrăm împreună, mai servim o prăjitură. Toate aceste activități se desfășoară la Căminul cultural, iar dacă este vară pe scena de lângă cămin.
– Un respect deosebit îl alocați pensionarilor. Sunteți poate singura comunitate din județ cu activități numeroase gândite special pentru această categorie de vârstă.
– De asemenea, avem Clubul pensionarilor, tot la cămin, iar atunci când au câte un eveniment, un bal sau o reuniune mergem cu aceste ansambluri și le facem o surpriză.
Cei de la Clubul pensionarilor se întâlnesc în fiecare săptămână și acolo cântă, povestesc, joacă șah sau cărți și, cel mai important, își petrec timpul împreună, nu sunt singuri. Avem foarte mulți pensionari care din păcate au rămas singuri, iar aceste întâlniri îi ajută foarte mult să fie prezenți în mijlocul comunității, să își mai mângâie singurătatea.
Pot să spun că un mare rol în activitățile pensionarilor îl are Almási Vicențiu, căruia îi mulțumesc pe această cale, fostul primar al comunei noastre, care acum este și el pensionar și se ocupă de toate aceste lucruri, inclusiv de excursii.
Tot acolo, pensionarii confecționează diverse obiecte, din lucru manual. De asemenea, pensionarii ne ajută foarte mult atunci când avem evenimente. Vin și ne sprijină prin diferite activități, fac mâncare, iar pentru noi asta reprezintă un ajutor imens. Atunci și noi trebuie să le mulțumim, iar cu diferite ocazii cum ar fi Ziua mămicilor sau Ziua femeilor, Crăciun mergem și le oferim surprize și le oferim un program artistic cu toate ansamblurile noastre.
Chiar de Crăciun am realizat o „Coroniță“ pentru masă, cu copii, cu pensionari. Apoi am făcut prăjitură, dulceață. Încercăm ca la fiecare eveniment religios să ne adunăm și să facem ceva. Ne bucurăm că reușim să păstrăm și să ducem mai departe tradițiile.
– Dorobanți este recunoscut și pentru mâncarea foarte bună.
– Avem restaurantul Miska, unde se poate servi cea mai bună mâncare din județul nostru.
Dorim să promovăm produsele din localitate. Este un proiect prin asociere cu restaurantul. Avem o hală de producție unde se prepară sucul de roșii, sucul de sfeclă roșie sau suc de mere. Adunăm acolo de la oamenii din comună și vrem să promovăm aceste produse, să devenim producători.
– Promovați și mâncare sau doar sucuri?
– Suntem cu proiectul de abia la început, însă mâncarea se poate servi doar la restaurant. Și acolo, filozofia de marketing este să folosească pe cât posibil doar produse de la oamenii din comună. Totul natural și de la producătorii autohtoni, produse de la localnici. Asta contează foarte mult, pentru că putem să valorificăm produsele noastre.
Eu sper că oamenii vor începe din nou să planteze roșii, ardei și așa mai departe. Iar la restaurantul din comuna noastră vă pot garanta că nu doar legumele sunt proaspete, ci și carnea și ouăle sunt tot de casă.
– Asta este extraordinar. Știu că și în Austria sau Elveția, în orășelele mici se practică astfel de comerț. Localnicii se ajută între ei, brutarii merg la restaurantele din oraș, iar la rândul lor restaurantele se aprovizionează cu produse de la brutăriile din zonă. Dar nu numai, ci și băuturile alcoolice, dulceața, sucurile, aproape tot se aprovizionează de la localnici. Chiar dacă nu sunt neapărat cele mai ieftine, dar calitatea este ireproșabilă. În acest fel, toată lumea are de câștigat, iar lanțul economic nu are de suferit.
– Restaurantul nostru este tot așa, unul tradițional, cu mâncare tradițională. De asemenea, locația se află într-o casă veche țărănească, ambientul fiind unul cu totul deosebit și aparte. Servirea este iarăși foarte plăcută și mâncarea extrem de gustoasă. Chiar că ne mândrim cu un astfel de local în comuna noastră.
– Legat de sport?
– Avem o echipă de fotbal, care are foarte mare căutare mai ales în rândul copiilor. Aceștia vin la echipă, joacă fotbal, fac mișcare și e foarte important că mai uită de telefoane și nu stau toată ziua cu ochii în monitoare. Avem un teren de fotbal, unde se antrenează în mod regulat și unde se organizează și meciuri.
– Să trecem la proiectele din fonduri europene.
– Am depus trei proiecte, unul fiind deja realizat. Prin GAL Lunca Mureșului am reușit să achiziționăm 350 de scaune pentru Căminul cultural, 25 de seturi de mese și 50 de bănci.
– Aveți și un ștrand termal în comună, care vara atrage destul de mulți vizitatori. Dar știu că sunteți totuși dezamăgită de felul în care arată.
– Aș dori ca în viitor să dezvoltăm acest ștrand termal. Avem apă termală încă din anii 1980, când au fost forate trei puțuri. Cu localnici s-a construit ștrandul. Pe vremea aceea, fiecare cetățean a trebuit să lucreze șapte zile pentru comunitate, iar noi am cerut atunci să ne lase să construim un ștrand, adaptat la condițiile din acele vremuri.
Ștrandul a aparținut de Curtici, iar după ce ne-am dezlipit de oraș a fost preluat de Asociația Agricolă Agrodor. Fiindcă nu avem posibilitatea să depunem proiecte pentru modernizarea și dezvoltarea ștrandului, este foarte greu.
– Dar de ce nu se pot depune proiecte în acest sens?
– Am încercat ca și instituție publică, din calitatea de primărie, să depun proiecte pentru foraj apă termală, dar numai pentru încălzire nu și pentru funcționarea ștrandului. Atunci când nu consum apă termală să o pot da ștandului. Asta în timpul iernii. În fine, nu s-a putut. Mi s-a spus că nu pot să dau nici în chirie, nici să facem contract.
Poate totuși vom reuși odată să modernizăm și ștrandul. El funcționează, într-adevăr dar ar fi cazul să îl modernizăm. Este deschis din aprilie până în octombrie sau noiembrie. Nu avem însă piscină acoperită pentru a-l putea ține deschis și iarna.
Am mai vrut să depun un proiect pentru construirea unui bazin de înot didactic, așa am fi putut avea un bazin acoperit. Însă acolo nu ne-am încadrat, deoarece comuna nu are canalizare și nici încălzire pe gaz.
Este puțin ilogic, pentru că dacă tot folosim energia verde, dacă tot punem panouri solare, panouri fotovoltaice, dacă avem apă termală, geotermală, puteam să producem energie verde și să ne încadrăm. Ni s-a răspuns că nu așa a fost întocmit ghidul proiectului.
– Aveți și un parc de agrement în localitate.
– Parcul de agrement și finess a fost special amenajat și conceput ca loc de joacă al copiilor, dar și pentru activități de mișcare dedicate celor mari și pentru fotbaliștii noștri. Pentru că s-a deteriorat, am depus un proiect pe fonduri europene prin Interreg România-Ungaria împreună cu localitatea de înfrățire din Ungaria, Lőkősháza. Vom avea tobogane, hinte, iar pentru mămicile și tăticii care vor să facă un pic de mișcare acolo vor fi amplasate niște aparate de fitness.
– Legat de muzeu ce ne puteți spune?
– Muzeul satului este proprietate privată și aparține doamnei Almási Noemy, nora fostului medic din Dorobanți. Medicul Almási, care din păcate a trecut la cele veșnice, a cumpărat o casă din comuna Dorobanți, una veche, tradițională și a adunat toate ustensilele și obiectele care se foloseau în comuna noastră, transformând-o în muzeu.
Încercăm și acolo să atragem vizitatori. În special atunci când avem oaspeți, cum e de exemplu la Zilele comunei, îi îndrumăm pe toți să ne viziteze muzeul.
– Știu că aveți o sărbătoare foarte importantă de Zilele comunei.
– Zilele comunei Dorobanți coincid cu sărbătoarea închinată Sfintei Ana, care este și ocrotitoarea localității, și au loc la sfârșitul lunii iulie. Ne adunăm cu ansamblurile folclorice, avem spectacole și avem invitați din Ungaria. Tot atunci avem și Festivalul Maghiarilor și vin oameni din toate localitățile învecinate unde trăiesc mulți etnici maghiari, nu doar din Ungaria. Vin oameni din Sânpaul, Iratoșu, Peregu Mare, Pecica, Zerind, Vânători. Iar din Ungaria vin persoane din localitățile înfrățite cu noi, cum ar fi: Lőkősháza, Úri, Pusztaszabolcs sau Dombiratos. De asemenea, mai suntem înfrățiți cu localitatea Balony din Slovacia.
– Oaspeții de departe rămân și peste noapte? Aveți unde să îi cazați?
– Da, avem. În localitatea noastră există și un hotel, chiar aproape de primărie. Este proprietate privată și a fost făcut pe fonduri europene. Astfel putem să asigurăm și cazare oaspeților noștri. Desigur, nu pe toți, dar în timp s-au creat niște legături, niște prietenii, așa că foarte mulți dintre oaspeți sunt găzduiți și de oamenii din localitate. La fel se întâmplă când mergem noi la ei.
– Dorobanți este căutat și pentru Casa Malteză.
– Din anii ‘90 dacă nu chiar ‘80, în comuna noastră își desfășoară activitatea Casa Malteză. Tot domnului doctor Almási Adalbert ar trebui să îi mulțumim, pentru că dumnealui a fost cu ideea de a înființa un astfel de așezământ medical în comuna noastră. Casa Malteză este destinată oamenilor care au probleme locomotorii, iar acolo se cazează, se tratează și au grijă de astfel de persoane cu handicap sau cu dizabilități. Din câte știu, casa dispune de 30 de locuri. Acolo se asigură și tratament și întreținere și de tot ce are nevoie pacientul. Din câte știu, Casa Malteză de la Dorobanți este o filială a Clujului.
Oamenii din comuna noastră, foarte bătrâni și care nu își mai puteau face nici măcar de mâncare, primeau ajutor și hrană din partea Casei Malteze, chiar dacă se plătea o sumă, ajutorul era binevenit.
– Aveți pâinea de Dorobanți, la fel foarte gustoasă.
– Avem într-adevăr o brutărie tradițională unde se prepară pâine pe vatră. Brutăria aparține de Asociația Agrodor. De trei ori pe săptămână se face pâine tradițională, pe vatră. Oamenii primesc pâine contra produselor, cum ar fi de exemplu grâu. Primesc bonuri și în schimbul acelor bonuri se dă pâine. Se mai poate achiziționa și contra cost, dacă mai rămâne.
– Pământul arabil din comună este foarte productiv, având o calitate superioară.
– Pâmântul este foarte bun, așa că avem și agricultori. Putem să le mulțumim pentru că ne sprijină de fiecare dată atunci când le cerem ajutorul, de obicei în preajma evenimentelor culturale. Ne ajută fie cu bani, fie cu produse, ori cu lucrul în sine. Avem companii mai mari, altele mai mici.
Și noi încercăm să îi sprijinim cum putem, le punem la dispoziție informații atunci când sunt proiecte. Acest ajutor reciproc funcționează.
Mai avem și sere, unde se cultivă roșii, salate, castraveți. Serele aparțin tot asociației. Ne bucurăm că oamenii pot să meargă aici la muncă. Serele asigură locurile de muncă.
– Șomaj zero în Dorobanți?
– Avem noroc și cu Zona Liberă Curtici, unde sunt mulți salariați. Mai sunt câțiva și la Arad. Într-adevăr ne putem mândri că nu avem cetățean fără loc de muncă în Dorobanți. Dacă totuși există atunci sunt foarte puțini: eventual două familii. În rest, fiecare merge la lucru.
– Pomicultura este o altă ramură care înflorește la Dorobanți. Mulți vin din Arad să își cumpere pomi din comuna dumneavoastră.
– Pomicultura are rădăcini adânci în Dorobanți, încă din anii ‘70, dacă nu chiar ‘60, de când a fost înființată ferma pomicolă și cea fructiferă. Acum a rămas doar ferma pomicolă și sunt trei sau patru cetățeni care se ocupă de afacere. Se ocupă nu doar cu comercializarea pomilor, ci și cu altoitul. Ne mândrim că oamenii vin din tot județul să cumpere pomi fructiferi sau tuia din comuna noastră.
– Nu doar pomii sunt „verzi“ la Dorobanți.
– Avem un proiect depus la PNRR, împreună cu localitatea învecinată Iratoșu, pentru achiziționarea a două microbuze electrice și două stații de încărcare. La noi nu este transport public, și dorim ca prin acest mod să rezolvăm și această problemă. Proiectul este în stadiu de achiziție. Noi suntem liderul proiectului, iar valoarea totală, împreună cu Iratoșu, este de 3 milioane de lei.
– Vă mulțumim!
