„Votez sa o duc mai bine”. În fond asta vrea și nea Gheorghe de la Cucuieții din Deal sau de unde o fi, or Hans , Pierre sau John. Ei vor lucrurile simple și reperele sigure pe care le știu de o viață. O viață care să fie presărată cu câteva…certitudini. Fie ele și relative. Iar printre aceste repere se numără și berea de la crâșma satului sau cea de la pub-ul din capătul străzii. Iar în timp ce  cu cât politicienii de vârf promit o bunăstare în Europa, cu atât viața de zi cu zi este mai proastă.  În schimb sunt tot mai multe summit –uri unde dezbat tot felul de probleme. Desigur, că în final nu se rezolva nimic. Însă la aceste întâlniri sunt meniuri de cinci steele. Iar cineva s-a scăpat odată și spune că de fapt marile probleme de la aceste mitinguri sunt… ce avem astăzi la cină. Căci nu-i așa, problemele globale se dezbat mai bine la o icră neagră și o șampanie fină, bine frapată. Iar esența e că bunăstarea promisă se depărtează din ce în ce mai mult. Iar ocidentalii chiar au știut ce-i bunăstarea. Vreme de câteva decenii. De aceea, este cu atât mai greu pentru ei.  Şi asta se simte la buzunar. Iar acum spaniolul nu mai este atât de primitor, italianul n-a fost niciodată, iar francezul are problemele lui cu imigranții, care-i ocupă locul de muncă şi cu guvernul socialist. Iar englezul a fost tentat întotdeauna să vorbească despre… cei de pe continent.  Că aceste locuri de muncă au fost de fapt refuzate de băștinași în urmă  nu cu mulți ani, asta nu mai spune nimeni.  Dar asta e o altă problemă. Cam ăsta e tabloul de actualitate. Iar de aici şi până la votul pentru extrema dreaptă sau stângă în Grecia, nu a fost decât un pas. Un vot care dincolo de speculații este un semnal clar al eșecului politicii europene. Este de domeniul evidenței că făcătorii de politică europeană nu au fost în stare să aducă bunăstarea. Iar oamenii se îndreaptă spre alte opțiuni, care le spun altceva. Franța a picat, extrema dreaptă a dat un bocanc în gura  socialiștilor francezi, în Anglia, David Cameron spune că a înțeles mesajul şi chiar a grăit: „Oamenii sunt profund dezamăgiţi de Uniunea Europeană.  Ea este prea mare, prea autoritară, prea intruzivă”. Asta  după ce UKIP i-a umilit atât pe conservatori cât și pe laburiști.  Şi premierul britanic  a început să umble pe sârmă. Fără plasă și este obligat să facă tot felul de prestidigitații politice. Una peste alta, sunt nouă partide extremiste din Europa care au reprezentare în Parlamentul European. Deocamdată toată lumea, așa zisă din arcul democratic, respiră ușurată: extremiștii nu sunt majoritari. Câtă naivitate.   Ea denotă o viziune îngustă a politicii mari. De fapt este o doar o altă față a eșecului politicii europene.  Ea nu a adus nici pe departe bunăstarea promisă. Iar asta de la nord la sud și de la est la vest. Ba din contră, a redus simțitor nivelul calității vieții. Așa că John nu va mai râgâi în pub, ci acasă cu berea adusă la plasă. Chiar credeți că pe el îl interesează ideologii cine-i stânga, cine-i dreapta și nu poate dormi din cauza unor neliniști… doctrinare. Aiurea. Iar pentru asta, a votat niște promisiuni, care acum îi sună bine. Pentru că cele vechi i-au luat și ce avea. Şi în oricâte cuvinte meșteșugite ar încerca politicienii din …liga mare europeană să  transpună realitatea, ea nu se poate traduce decât prin falimentul politicii europene. Altfel spus: Euro…pa. Sau, dacă vreți, varianta românească a lui nea Gheorghe, ieșind de la vot: „Măcar să facă ceva pentru noi, nu doar pentru ei”…

Recomandările redacției