Interminabilele discuții pe marginea Brexit, adică ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, nu sunt decât perdele de fum care maschează adevăratele probleme privind viitorul Uniunii Europene. Până și începătorii într-ale strategiei globale știu că Marea Britanie nu a fost, de facto, membru al acestei construcții, ci doar un pion otrăvit, înfipt de către americani, frații de sânge ai perfidului Albion, pentru a încerca să dirijeze desăvârșirea construcției europene în direcția dorită de către Unchiul Sam, alta decât cea preconizată de către marile puteri Germania și Franța. Marea Britanie a sabotat constant pofta Germaniei de a face din Europa un imperiu condus de către ea, profitând de refuzul Franței și al Italiei de a face jocurile Berlinului. În paranteză fie spus, atât Franța cât și Italia au sesizat că toate jocurile făcute de către Merkel slujeau și slujesc interesele Moscovei, așa că au început să refuze directivele pritocite în laboratoarele Berlinului, insistând mai mult pe ideea de o Europă a națiunilor, nicidecum pe cea a (re)construirii unui sfânt imperiu de națiune germană. Nu sunt eurosceptic, nu cred că România va putea să iasă din marasm fără contribuția Uniunii Europene, dar nu pot să accept ca această contribuție să fie condiționată de cedarea suveranității, de transformare a ro­mânilor în cobai. Italia și-a fă­cut bugetul așa cum a vrut, a spus că o doare în cot de ce vrea Bruxelles, că nu îi comandă Merkel și compania ce face ea cu salariații și pensionarii ei. În rest, toate sunt povești de adormit copiii, praf aruncat în ochii naivilor. Franța a spus la fel. Este mai clar decât lumina zilei că singura șansă a unei Europe Unite este cea propusă de către De Gaulle: Europa Națiunilor! Clădirea unui imperiu este iluzorie, nu ai cum să faci așa ceva fără un consens al tuturor națiunilor care ar trebui să facă parte din el. Teoretic, consensul ar exista, orice om din Europa vrea să meargă în străină­- tate, să căștige mai bine decât în țara lui, dar, atunci, unde este Europa, dacă ea nu există în țara lui? Așa că ajungem la veșnica întrebare: cui folosește? Evident, celor care câștigă din această afacere. Dacă tot vrea onor Uniunea Europeană să fim toți egali, să respectăm democrația, de ce ține morțiș să impună austeritate în țările amărâte, de ce protestează că România sau mai știu eu care țară membru al Uniunii, vrea să aducă salariul minim măcar la 400 de euro? Dacă tot suntem europeni, de ce nu ne lasă stimata Comisie Europeană să trăim decent în țările noastre? Simplu, pentru că actuala conducere a Uniunii Europene nu dorește decât hegemonie, nicidecum o Europă a națiunilor. Dacă nu se va înțelege acest lucru, Uniunea Europeană se va destrăma în scurt timp. Cei care au pus la cale această construcție ar trebui să conștientizeze că istoria nu mai permite existența imperiilor, să priceapă că diavolul a repurtat cea mai mare victorie atunci când i-a convins pe oameni că el nu există.

Recomandările redacției