Privilegiați și răsfățați ai soartei, fotbaliștii sunt deseori invidiați de restul societății pentru banii pe care-i câștigă și pentru statutul de vedete, aproape indiferent de nivelul la care joacă. În spatele acestor avantaje incontestabile ale carierei de fotbalist, stau însă și multe eforturi sau sacrificii pe care nu oricine ar putea să le facă. De la privațiunile în ceea ce privește viața privată sau alimentația și până la cariera profesională mult mai scurtă decât a oricăruia dintre noi, greutățile vieții de fotbalist sunt destule, chiar dacă ele nu se văd în lumina reflectoarelor.
Fără doar și poate cantonamentele reprezintă coșmarul multor fotbaliști. La data la care unii încă n-au terminat de gustat din mâncarea și băutura rămasă de la Revelionul, băieții care fac obiectul invidiei noastre, trag de fiare, aleargă kilometri întregi zilnic și acceptă precum o unitate armată de elită biciul verbal al staff-ului tehnic, în special al celui responsabil cu pregătirea fizică. Iar în mijlocul acestui regim spartan, mai vin și meciurile de pregătire unde trebuie să fie proaspeți, eficienți și dacă se poate și spectaculoși. Asta pentru că în era internetului nimic nu scapă ochiului critic al suporterului, care face o dramă din orice înfrângere în fața unui adversar din Belgia sau Elveția.
Cu toate acestea, pe băieții lui Laszlo Balint, finalul cantonamentului i-a găsit senini în ceea ce privește acceptarea efortului și conștienți de responsabilitatea pe care o au față de meseria lor, față de club și față de istoria tricoului pe care-l îmbracă. Dincolo de atacantul care ratează, de fundașul care pasează la adversar sau de mijlocașul care n-a reușit un tackling facil pentru orice analist de fotoliu, se află niște băieți care timp de o săptămână au muncit din greu și care speră ca roadele muncii lor să se vadă în meciurile care contează cu adevărat.
La fel ca și în campionat, golgeterul acestei perioade de pregătire a fost internaționalul de tineret David Miculescu, autor a trei goluri. Decarul Bătrânei Doamne se declară însă doar parțial satisfăcut de ceea ce a reușit el și echipa sa în această perioadă de pregătire.
„A fost o perioadă cu antrenamente intense și meciuri dificile, în care am avut adversari buni ca și valoare. Sunt fericit că am ieșit cu toții bine de pe teren și ne întoarcem acasă sănătoși. A fost greu și pentru că la început a fost vremea capricioasă, într-o zi nici măcar n-am putut să ne antrenăm afară dar important e că și-a revenit și am putut să ne facem treaba bine. Sunt mulțumit pe partea de antrenament și de felul cum am pus în practică în meciuri ceea ce am lucrat la antrenamente dar nu sunt mulțumit de rezultate, pentru că din trei meciuri am câștigat doar unul. Pentru mine rezultatele din amicale sunt relevante, pentru mine fiecare meci îl consider la fel de important ca și cele din campionat.“
Mijlocașul argentinian Juan Pablo Passaglia are, la 32 de ani, experiența a numeroase cantonamente de pregătire de-a lungul carierei sale și a ajuns să aprecieze la adevărata lor valoare câștigurile care vin în urma acestor perioade de antrenamente centralizate.
„A fost o perioadă foarte importantă pentru toți deoarece este neapărată nevoie să fim 100% pregătiți pentru meciul cu Gaz Metan. Ne-am antrenat din greu, am jucat trei meciuri amicale, lucru foarte important deoarece am putut să ne testăm și să vedem cât suntem de pregătiți pentru meciurile oficiale. A fost puțin mai dificil în primele zile deoarece vin după o perioadă de pauză, eu am călătorit pe parcursul a trei zile din Argentina și toate schimbările astea de fus orar și de anotimp, pentru că acasă e vară, te afectează. Dar după 2-3 zile am fost ok. Cantonamentele în general sunt dificile pentru că îmi e dor de familie dar și îmi place deoarece îți împingi la maxim limitele fizice, ne antrenăm bine, ne hrănim bine, ne odihnim bine și am avut condiții foarte bune. De exemplu terenurile s-au prezentat în condiții excelente deși a plouat șapte zile din șapte.“
Începând de astăzi utiștii se antrenează în mediul familiar de la Arad, acolo unde după efort și refacere îi așteaptă aproape familia sau prietenii. Dacă din acest peisaj ar face parte și fanii, mai puțin în postura de analiști tehnico-tactici și mai mult în cea de susținători, cu o încurajare, o vorbă bună sau un cuvânt de motivare, poate ar fi și mai bine.
(foto: uta-arad.ro)
Două observații la : ”trag de fiare, aleargă kilometrii întregi… etc. ”
1. se pare că au devenit niște coloși de mușchi. Iarna. Fiindcă vara când se dezbracă ptr. a se bronza la Soare sânt așa de subțiri că nu fac nici umbră.
2. bine că aleargă cel puțin acolo kilometrii întregi. Că la meciur aleargă discret , doar fracții de kilometrii