Fluierat de un întreg stadion, Poenaru nu și-a dat demisia: „voi discuta cu domnul Meszar. Targetul este de 6 puncte“

Cu lot plătit la nivelul primei jumătăți a clasamentului, UTA este pe loc de baraj și a obținut un singur punct în ultimele 6 etape. În această seară a pierdut pe teren propriu cu FC Argeș, una dintre cele mai rudimentare echipe văzute pe noul stadion în acești doi ani și jumătate de la revenirea în elită. La final un întreg stadion i-a cerut demisia lui Ilie Poenaru. Probabil că nu există context mai potrivit pentru activarea expresiei „demisia de onoare“. N-a fost cazul iar decizia de a rămâne sau nu antrenor al echipei, a fost plasată de Poenaru în responsabilitatea conducerii. „Vom vedea. Targetul este de 6 puncte. Voi avea zilele următoare o discuție cu domnul Meszar și vom vedea ce este de făcut. Nu sunt un laș, cu toții trecem prin momente grele.“

Altfel, explicațiile celui responsabil pentru joc și rezultat, au fost aceleași de după precedentele înfrângeri ale echipei: greșelile individuale, lipsa de calitate la finalizare, deciziile de arbitraj și imposibilitatea de a construi o echipă care să funcționeze cum trebuie în câteva luni. Ce omite să spună domnul Poenaru e că jucătorii care ratează și nu iau deciziile care trebuie la finalizare sunt, cu excepția lui Otele, cei pe care domnia sa i-a ales, i-a pregătit și i-a introdus pe teren așa cum și construcția unei noi echipe a fost făcută tot la decizia sa. Nimeni nu ne-a pus pistolul la tâmplă să restructurăm trei sferturi din lot iar dacă domnia sa a decis să aducă 13 jucători și-a asumat acest risc și răspunde pentru rezultate. Sau ar trebui să răspundă, așa cum se întâmplă în orice companie sau societate eficientă.

Dar, până la urmă eroarea de fond nu e cea a lui Ilie Poenaru, antrenor care a dovedit că a fost depășit din toate punctele de vedere de misiunea sa la UTA, ci a celor care l-au investit nu doar cu atribuțiile de antrenor ci și cu responsabilitatea de a decide fără control numărul și numele jucătorilor veniți, respectiv plecați. Iar cei care au făcut această greșeală, probabil că vor trebui să scoată din conturile clubului (garnisite cu fondurile pe următoarele 6 luni, nu?!) niște salarii compensatorii pentru a repara eroarea, deoarece domnul Poenaru „nu este un laș“; pentru că, iată, am aflat că în filosofia de viață a domniei sale, a recunoaște când o funcție te depășește, sacrificiul propriul scaun în beneficiul colectivului, ar fi o „lașitate“. Și noi care credeam că este o responsabilitate.

(foto: digisport.ro)