UTA a încheiat duminică seara turul sezonului regular într-un mod cât se poate de neplăcut: cu o înfrângere care a fixat echipa pe loc de baraj, cu un joc per ansamblu slab, în care cele 15 minute bune din debut n-au făcut decât să enerveze și mai mult suporterii care nu înțeleg de ce echipa joacă doar „pe bucăți“ și cu un antrenor contestat vehement, care și-a clamat rezistența la presiune dar care pare orice, numai sigur pe el și pe ideile sale nu. La finalul celor 15 etape, acesta ne spune că echipa sa, deși pe loc de baraj, e la doar 4 puncte de play-off dar omite faptul că în afară de UTA, doar CS Mioveni are o apărare mai slabă; adică exact compartimentul unde se vede mai pregnant mâna antrenorului. Fanii s-au săturat de scuze, explicații și justificări, nu mai vor să le audă și au cerut conducerii măsuri urgente. Și, după luni de zile de tăcere, aceasta a ieșit din hibernare și, așa mai pe ocolite, a anunțat două măsuri care se doresc a fi autoritare.
Obiectiv imediat pentru antrenor, salarii înghețate pentru jucători. Tardiv și, cel puțin ineficient
Așadar, fără să informeze fanii oficial printr-un comunicat, clubul UTA prin reprezentanții săi, a confirmat faptul că antrenorului Ilie Poenaru i-a fost impus un obiectiv de 7 puncte din următoarele trei meciuri, în cazul neîndeplinirii acestui target, acesta urmând să fie demis. În ceea ce-i privește pe jucători, aceștia au salariile înghețate până ce vor ajunge în clasament pe locurile 1-8.
De asemenea, chestionați în privința acestui aspect, reprezentanții clubului au declarat că obiectivul impus echipei pentru acest sezon este tocmai această clasare pe locurile 1-8. Ciudat este faptul că de la începutul sezonului este pentru prima dată când clubul anunță un obiectiv, asta probabil ca răspuns la afirmațiile lui Ilie Poenaru de după meciul cu Universitatea Craiova, când antrenorului i-a scăpat declarația „conducerea nu ne-a impus play-off-ul noi l-am propus“. Și, tot ca o curiozitate, dacă vă aduceți aminte, sezonul trecut conducerea a anunțat la începutul campionatului că obiectivul e o clasare cel puțin la fel de bună ca cea din primul sezon de Liga 1 (adică locul 8), echipa tehnică de atunci și-a asumat calificarea în play-off, pentru ca apoi după ultima etapă, Alexandru Meszar să afirme că obiectivul a fost de fapt menținerea în prima ligă. Așadar, joaca de-a obiectivele devine o tradiție la clubul UTA.
Revenind la măsurile anunțate astăzi, ele pot fi considerate tardive și ineficiente. Menținerea unui ritm rezonabil de rezultate și progres în joc ar fi trebuit făcută prin impunerea din start a unor obiective intermediare, a căror ratare să aibă niște consecințe pe măsură, asumate de la început de vestiar. Așa, pe lângă faptul că s-a pierdut timp prețios, lucru care a făcut ca lucrurile să se agraveze din punct de vedere al rezultatelor și al calității muncii, măsurile anunțate acum au un aer heirupist care seamănă mai mult cu datul cu toporul în mobila din casă decât cu o intervenție chirurgicală menită să însănătoșească organismul. Astfel de decizii funcționau foarte bine prin anii 90 sau 2000, când din punct de vedere legislativ fotbalul românesc (ca și toată România de altfel) era o junglă în care antrenorii și fotbaliștii erau sclavi legați de toanele patronilor, plătiți la sacoșă și conștienți că orice încercare de a-și cere drepturile echivalează cu intrarea pe o listă neagră care însemna că nu mai prind în veci un contract. Astăzi, jucătorii sunt apărați de regulamente internaționale (în special cei străini iar UTA are foarte mulți) și nu doar că se eliberează rapid de un club care nu respectă contractele dar, dacă nu pot fi convinși să ajungă la o înțelegere, te pot băga chiar și în faliment dacă au avocați buni.
Sigur, reprezentanții clubului UTA ne-au dat asigurări că au acoperire juridică pentru decizia înghețării salariilor. Nu știm ce înseamnă asta dar probabil ar fi o premieră pentru fotbalul românesc și nu numai. Este însă greu de crezut că acești jucători, care au lângă ei agenți ce au dovedit că știu să se le servească interesele (dovadă salariile frumușele pe care le obțin pentru ei), ar fi acceptat să semneze contracte cu clauze care să-i vulnerabilizeze în așa hal încât să permită clubului să-i lase fără bani săptămâni, luni, sau chiar până la finalul campionatului. Pentru că, nu-i așa, UTA s-ar putea să nu mai ajungă deloc pe poziția 8. Nu mergem atât de departe cu presupunerile încât să ne imaginăm scenarii de finalul sezonului, dar ne punem întrebarea, dacă în decembrie UTA e pe 9, ce face domnul Meszar, îi trimite pe jucători acasă de sărbători fără bani? Și dacă da, câți dintre ei se mai întorc? Cât de beton este o asemenea decizie, cât de gândită și în ce măsură sunt capabili cei care au luat-o să o ducă până la capăt odată anunțată?
Criza actuală, consecința unei strategii păguboase de la momentul 0
Întorcându-ne la situația din clasament, constatăm că ea vine la capătul unui tur de campionat pe care UTA a început să-l pregătească încă din primăvară. Ilie Poenaru însuși a recunoscut că a studiat jocul echipei și fotbaliștii din lotul precedent, a avut libertatea să decidă cine rămâne și cine pleacă iar apoi să transfere ce jucători a vrut, în niște limite bugetare. UTA a beneficiat de pregătire centralizată, de meciuri amicale, astfel încât din acest punct de vedere totul a fost făcut aproximativ ca la carte. Așadar, jocul și rezultatele care ne-au dus în situația în care suntem acum, au strict cauze interne și ele țin de priceperea antrenorului combinată cu atributele jucătorilor.
Ori după 4 luni de hibernare, conducerea vine acum și constată că antrenorul căruia i-au dat mână liberă la transferuri, a construit un lot cu care nu poate livra joc și rezultate măcar apropiate de pretenții. Am aflat din explicațiile oferite de Ilie Poenaru în emisiunea Glasul Tribunei, că în dorința de a face performanță (spre deosebire de alte cluburi care își doresc doar menținerea în prima ligă), UTA s-a îndreptat spre jucători cu cotă, cu cv (atât români și străini) dar care unii nu s-au adaptat iar alții încă nu dau randamentul scontat din diferite motive. L-a întrebat cineva din conducere pe domnul Poenaru dacă nu aduce prea mulți jucători care n-au jucat de luni de zile? L-a întrebat cineva pe domnul Poenaru dacă nu-s cumva prea mulți jucători care n-au făcut o pregătire adecvată? L-a întrebat cineva pe domnul Poenaru dacă nu riscăm cu prea mulți jucători străini despre a căror personalitate și capacități de adaptare nu știm nimic? L-a întrebat cineva pe domnul Poenaru dacă e normal să-și ducă juniori de la Mediaș în condițiile în care UTA avea la acel moment în echipă și în anturajul ei 6 jucători eligibili pentru regula „under 21“, care toți debutaseră deja în Liga 1? L-a întrebat cineva pe domnul Poenaru ce aduce în plus lotului Dobrescu față de Baravykas?
Nu, domnului Poenaru i s-a dat mână liberă să ducă pe cine vrea iar acum conducerea constată că acesta a făcut praf bugetul de achiziții, deoarece rezultatele lipsesc cu desăvârșire. Pentru că de fapt aici e problema. Domnul Poenaru poate spune „asta e, nu mi-a ieșit“, răspunde cu postul din punct de vedere sportiv și cu asta gata. Clubul însă rămâne cu ditamai gaura financiară. Doar Keserü și Ademi ne costă undeva la 25.000 de euro lunar! Cu rezultatele pe care le vedem toți! Domnul Poenaru, dacă duminică pierde cu FC Argeș pleacă, dar acești jucători rămân și rămân pe salarii mari; iar dacă pleacă, vor pleca tot pe compensații mari. Pentru astea cine își asumă răspunderea, pentru că domnul Poenaru plătește doar pentru rezultatele sportive? Dar managerial, cui i se impune target și cui i se îngheață salariul?
Domnul Alexandru Meszar și-a făcut un titlu de glorie că la Arad antrenorul are mână liberă. Nu, nu-i un titlu de glorie să lași pe mâna unui diletant construcția echipei. Pentru că este evident că, lăsând la o parte antrenoratul, în materie de transferuri, domnul Poenaru e un diletant! O arată rezultatele și felul cum a pus problema justificând cum s-au făcut transferurile. Cum să recunoști că ai transferat jucători fără să ai informații despre situația lor personală? Cum să recunoști că ți-ai început campania de transferuri cu cel mai scump și mai important jucător, știind că nu ai jucătorii care să-l pună în valoare? Cum să ceri renunțarea la Modestas Vorbjovas pe considerentul că e un jucător care nu acceptă statutul de rezervă, pentru ca după aia să te trezești că ai fix aceeași problemă cu Desley Ubbink, deși cei doi erau colegi. Cum ai avut informații despre unul, iar despre celălalt nu, în condițiile în care te lăudai că ai studiat luni de zile ce se întâmplă la UTA? Ba mai mult, recunoști cu seninătate că deliberat nu i-ai adus batavului concurență pe post! Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. De fapt asta este problema la UTA că periodic reușind să ne facem de râs prin niște strategii care i-ar face să roșească și pe niște amatori.
Culmea este că managementul domnului Meszar nu este la prima ispravă de genul acesta. În 2017 atacam promovarea cu un lot blindat de „vedete“ aduse de Adrian Mihalcea. În nici două luni am ajuns la retrogradare, cu scandaluri, demisii, schimbări de antrenori la 2-3 etape și o duzină de jucători eliberați de contracte cu niște costuri care ne-au făcut să nu ne mai revenim doi ani de zile. Contestat atunci de suporteri, Alexandru Meszar și-a pus pe masă demisia în alb, declarând că va pleca în momentul în care apare o ofertă serioasă de preluare a clubului. Oferta aceea a venit în vară dar domnul Meszar a uitat de ea. Și-a umflat pieptul și a purces la făurirea unei mari echipe împreună cu Ilie Poenaru și Claudiu Keserü, „perla“ perioadei de transferuri. Unde suntem acum? Fix unde eram și în toamna lui 2017, la retrogradare! Doar că atenție, în prima ligă e mult mai greu să reziști la suprafață decât în eșalonul 2, unde mai bine de jumătate din cluburi se târăsc literalmente de la o zi la alta.
Quo vadis UTA? Dăm cu banul, poate ne iese cu viitorul antrenor
Într-un scenariu roz, domnul Ilie Poenaru va găsi soluția magică pentru a-i face pe băieții săi să joace coerent și eficient, iar asta imediat, în timp ce aceștia se vor scutura de mediocritate, neputință sau blazare și vor renaște din propria cenușă. Să dea Dumnezeu să fie așa doar că fix asta e și problema, că în afară de invocații către Divinitate, ritualuri superstițioase ori speranțe din vârful buzelor, nu prea avem argumente să ne așteptăm la aceste transformări. Și-atunci, probabil domnul Poenaru va pleca iar cei care i-au strigat exclusiv lui „Demisia“ duminică seara vor fi fericiți.
Doar că, cei (sau mai degrabă cel) care l-a numit pe domnul Poenaru în funcție și l-a lăsat să facă ce vrea cu banii (o parte veniți de la suporteri, o parte publici, dar nicio parte din buzunarele celor care au luat aceste decizii), vor alege din nou. Și chiar așa, cum se aleg antrenorii la UTA? Avem în club un director sportiv în persoana unui om de fotbal care să studieze antrenorii din punct de vedere al strategiei, tacticii de joc și care să poată aprecia dacă respectivul stil se potrivește cu jucătorii pe care-i avem, pe care bineînțeles să-i poată evalua la rândul lor fotbalistic? Avem vreun om în club care să aibă informații „de culise“ despre personalitatea antrenorilor, felul lor de a fi, pretenții, vulnerabilități? Avem vreun om în club care să poată merge la antrenamente și să le poată analiza din punct de vedere metodic? Poate dacă am avea un asemenea om, într-o asemenea funcție, responsabilizat pe palierul ăsta, n-am avea atâtea emoții în privința alegerii antrenorului; dar și mai probabil n-am fi fost acum în situația în care să dăm ultimatumuri și să ne tratăm jucătorii ca pe niște adolescenți pe care nu-i mai lăsăm în discotecă pentru că au rămas corigenți la chimie. Așadar, dragi utiști, ori îi ținem pumnii lui Poenaru să facă 7 puncte, ori ne pregătim să ne rugăm Divinității ca data viitoare conducerea să „nimerească“ antrenorul. Că altfel n-ar fi exclus ca la anul pe vremea asta să ne plecăm spre stadion imediat după micul dejun.
Antrenorii și jucătorii vor pleca, mai devreme sau mai târziu. Dar atâta timp cât sus în birouri, acolo de unde nu se pleacă, va domni tot amatorismul și lipsa de responsabilitate, UTA se va reîntoarce periodic la aceleași și aceleași probleme.
Ma tem ca asa va fi!!..ne vom întoarce la matineu!!