Glasul arădenilor – Ați făcut vreodată voluntariat?

0
123

Pentru că începând de azi o tabără de voluntariat își va desfășura activitatea în orașul nostru, ne-am gândit să vedem cât de familiarizați sunt arădenii cu un astfel de eveniment.
„Studentă fiind la Facultatea de «Asistență Socială» am avut ocazia să fac voluntariat. Adevărul este că m-am simțit minunat, știam că fac un lucru bun pentru cei care au nevoie de asta. Am petrecut mult timp cu copiii făcând diverse activități precum jocuri, ore de grădinărit și ore de gosposdărie. Mi-a plăcut tot acest proces, am reușit să înțeleg mai bine situația lor și am învățat să nu judec pe nimeni. Pe lângă toate acestea, experiența m-a ajutat și în dezvoltarea mea proprie reu­șind să-mi îmbunătățesc abilitățile de comunicare și învățându-mă cum să lucrez cu o echipă de oameni pentru același scop”, ne-a povestit Natalia, 20 ani.
„Nu, niciodată. Cred că mereu am avut impresia că sunt prea ocupată pentru asta. Sincer nici nu cred că aș putea pentru că eu când mă gândesc la voluntariat îmi vin în minte niște copii săraci și mi-ar fi prea milă de ei. Sunt sigură că înseamnă mult mai mult și poate o să îmi fac curajul să încerc cândva să iau parte la un proiect precum o tabără de voluntariat”, spune Mara, 17 ani.
„Am avut intenția să mă alătur unui grup care face voluntariat destul de des, dar până la urmă am făcut ceva pe cont propriu pentru că îmi era mai ușor să stabilesc eu exact unde vreau să merg. Eram mai mulți prieteni și înainte de sărbători ne-am gândit să ajutăm câteva familii. Am cumpărat în special alimente, mâncare, apoi am mers pe la câteva familii pe care le știam mai în nevoie, să zic așa. M-am simțit chiar foarte bine după ce am văzut cât se poate bucura cineva de la niște lucruri atât de simple, înainte de experiența asta parcă nu dădeam atâta importanță, dar am început să realizez cât sunt de norocos și că o faptă bună nu strică niciodată”, zice Alexandru, 21 ani.
„Nu, nu am făcut voluntariat niciodată. Motivul nu e unul prea bun, recunosc, dar nu cred că mi-e locul în astfel de proiecte. Sufăr când văd că oamenii au neajunsuri, dar nu cred că aș putea face față întâlnirii cu ei. Aș vrea să îi ajut, dar dacă s-ar putea de la distanță, nu aș suporta gândul că mie nu îmi lipsește nimic și lor le e așa greu. Poate peste ceva timp o să încerc să fac voluntariat, dar până acum nu am reușit”, relatea­ză Ioana, 19 ani.
Daniela Buboiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.