Fericirea constă în lucruri mici de obicei, dar locul în care ne petrecem aproape fiecare zi din viață ar trebui să fie unul care ne aduce fericirea. Câți oameni reușesc să facă ceea ce le place și să lucreze o zi din viață pentru că locul de muncă e exact ce și-au dorit?
„Îmi place mult ce lucrez, am reușit să ajung farmacist, exact ce îmi doream. Am învățat mulți ani ca să ajung aici și nu regret. Lucrez într-un mediu prietenos și în care îmi face plăcere să mă întorc zilnic. Am muncit în timpul facultății pe unde puteam ca să fac niște bani în plus, dar știam că într-o zi o să ajung să fac exact ce îmi place și că viitorul meu merită să mă chinui o perioadă”, zice Ioana, 28 ani.
„Nu pot spune neapărat că îmi place ce fac, dar m-am obișnuit. Sunt vânzătooare de foarte mulți ani, am făcut asta aproape toată viața. Clar, nu consider că e ceea ce mi-am dorit mereu și că dacă nu făceam asta nu eram fericită. La mine așa a fost să fie, altele au fost vremurile când eram eu mai tânără, mai greu făceai o facultate sau ajungeai ceva mare. Nu sunt nemulțumită neapărat, dar dacă aș putea să o iau de la capăt probabil aș face mai mult de atât”, spune Marinela, 57 ani.
„Fac ceea ce îmi place și o fac cu plăcere. Sunt în stadiul de învățare ca să ajung asistentă medicală. Am mai făcut o facultate fix după liceu, dar am făcut-o degeaba, niciodată nu m-am gândit serios să o folosesc și să mă accentuez pe un domeniu în care mi-ar fi de folos. Am zis să încep să învăț biologie de plăcere pentru că eram foarte curioasă de tot ce ține de ea, apoi, când am văzut că merge treaba m-am înscris la postliceală. Mă pregătesc și știu că loc de muncă o să am când termin pentru că de oameni din medicină e nevoie mereu”, povestește Georgiana, 30 ani.
„Mie nu îmi place ce fac. Lucrez într-o fabrică, nu am cum să fiu foarte fericită sau mulțumită de cariera mea pentru că nu am una, ce fac nu se numește carieră. Adevărul este că eu nu mi-am luat diplome suficiente ca să ajung undeva sus, dar nici nu am sim­țit vreodată că eu sunt făcută pentru ceva anume și nu fac nimic în privința asta. Merg la muncă zilnic, mă bucur când termin, vin acasă și cam asta e tot, nu simt vreo fericire când sunt acolo, dar nici dezamăgită nu pot spune că sunt”, zicea Maria, 44 ani.
„Nu mă dau în vânt după ce fac, dar asta e viața. Eu sunt mulțumită că primesc un salar cât de cât bun și cam atât. Poate dacă aș lua-o de la capăt încercam ceva mai mult, dar nici nu știu ce anume pentru că nu mă atrage un domeniu în special. Nu mi-e rău la muncă, dar tot aștept cu nerăbdare să ajung acasă zi de zi”, spunea Carmen, 39 ani.

Recomandările redacției