Tot mai multe cazuri de pedofilie ies la iveală în ultima perioadă. Aceste lucruri afectează atât persoanele care trec prin asta, cât și pe toți cei care află cât de răi pot fi oamenii și prin ce chinuri trec niște copii nevinovați. Chiar de aceea, lumea vrea să se facă auzită și să își spună părerea despre felul în care agresorii ar merita să fie pedepsiți.
“Nu știu cum sunt unii capabili de așa ceva, după mine, închisoarea pe viață e prea puțin și prea comod pentru cei care abuzează de copiii nevinovați și care reușesc să le marcheze toată existența cu o astfel de faptă. Dacă aș spune că nu merită să trăiască ar fi prea puțin și asta. Nici nu știu ce ar trebui să pățească, dar ceva care să ii marcheze și pe ei și care să li se întâmple periodic, toată viața. Sunt foarte nervoasă și simt o repulsie inimaginabilă față de cei care abuzează copiii, n-am cuvinte să explic exact ce aș vrea să pățească”, spune Maria, 42 ani.
„Cât mai aspru, cât se poate de tare și de rău. Eu în general nu doresc răul nimănui, dar oamenii care fac așa ceva defapt nu mai sunt oameni pentru mine. Nu îmi pot explica cum cineva poate să facă atâta rău. Pedeapsa ar trebui să nu li se aplice lor, să li se aplice celor dragi lor ca să se simtă neputincioși așa cum se simt și copiii aceia. Păcat că nu există pedeapsă destul de mare cât să acopere durerea ce le-o provoacă unor persoane atât de neajutorate”, zice Ioan, 52 ani.
„Există pedeapsă suficient de mare pentru cineva care face atâta rău? Ar trebui să ducă o viață în inchisoare, dar nu oricum. Nu mâncare și cazare pe gratis, sa fie chinuiți. Mâncare cu porția și lumina zilei să o vadă cât de rar posibil. Nu vizite, nu pachete, nimic, ei singuri ținuți în întuneric dacă se poate undeva într-un beci”, zicea Cătălin, 31 ani.
„Pedeapsă pe măsura răului făcut nu știu dacă s-a inventat încă. Eu le-aș dori să le fie greu în fiecare zi din viața lor. Nu știu cine poate să facă așa ceva și ce suflet ar putea să aibă, dar nici nu îmi pot imagina o pedeapsă suficient de bună și pe măsura faptelor lor”, spunea Camelia, 45 ani.
„Multă suferință, durere fizică, dar și psihică. Izolați de lume, nici nu știu exact, dar să nu le fie bine deloc în mediul în care sunt obligați să trăiască. Condiția de bază este să trăiască, să le fie greu să trăiască în condițiile alea. Nu aș vrea să fie pedepsiți cu închisoarea și gata, au mâncare și un acoperiș deasupra capului și au rezolvat tot, să le facă ceva, câte ceva zilnic, sau măcar la câteva zile ca să le reamintească de faptul că nu au mers acolo în vacanță, sunt acolo să plătească pentru răul pe care l-au făcut”, spunea Mihaela, 33 ani.
