Ne confruntăm cu probleme serioase când vine vorba de clădirile vechi sau cele abandonate. În cazul celor abandonate, nimeni nu mai face nimic, ele devenind adăposturi pentru oamenii străzii sau locuri de depozitat gunoaiele. Cât despre cele care necesită restaurări pentru că au trecut prea mulți ani de la ultimul strat de vopsea dat pe ele, momentan nu sunt în vizorul celor responsabili prea multe dintre ele.
„După părerea mea, niciodată nu vor fi toate făcute cum trebuie. Măcar cele care îți sar în ochi ar trebui restaurate înainte să ne cadă în cap. Nu zic să le facă pe toate, de pe toate străzile, chiar dacă normal așa ar trebui, dar măcar ce îți iese în cale când mergi prin locurile centrale. Am auzit de tot felul de amenzi, de impozite extraordinar de mari pentru proprietari și tot așa, nu o să convingă pe nimeni să miște vreun deget în ritmul ăsta“, spune Bogdan, 23 ani.
„Toate? Păi asta înseamnă să reclădească jumătate de oraș. Nu știu ce să zic, e greu, abia au făcut câteva, vreo zece sau câte sunt, dar oricum, pe lângă totalul pe care îl avem e ceva aproape inexistent ce au făcut ei. Probabil mai durează o perioadă, cam foarte mult timp de acum înainte, dar dacă ăsta ne este ritmul de lucru și interesul nu avem ce să facem“, zice Aurelia, 47 ani.
„Eu sper sincer că o să facă cineva treaba asta cum trebuie și că ne scape de clădirile care au început să arate chiar în ultimul hal. Nu are rost să mai spun în cât timp că știu că nu o să se facă. Sper să aibă poate nepoții mei mai mult noroc și să locuiască într-un Arad mai frumos. Nu încerc să fiu răutăcioasă, dar cred că din comoditate nu face nimeni nimic cu adevărat, altfel nu îmi explic cum nu îi deranjează pe cei care ne conduc că au un oraș neîngrijit fix sub nasul lor“, spunea Cornelia, 32 ani.
„Restaurate, chiar toate, niciodată. Nu prea cred eu că o să se pună ei pe treabă dintr-o dată. De fapt, mai e o soluție, să se schimbe conducerea, dar nu e garantat că o să apară schimbarea visată de toată lumea. Rămâne de văzut, eu sper, ce să zic, aș vrea să văd cum arată orașul cu clădiri aranjate, dar probabil nu apuc ziua aia“, zicea Mirel, 39 ani.
„Nu știu, dar nu curând. Greu, se vede că interesul e scăzut, atât din partea celor care ne conduc, cât și din partea proprietarilor care dețin cladirile cu probleme. Nu se vrea și când omul nu vrea, păi cu forța oricum nu faci treabă cu el. Potențial de oraș frumos avem, dar greu să o luăm pe drumul cel bun“, spune Ioana, 28 ani.
