Glasul arădenilor: Vă mai amintiţi de zăpezile de altădată, din tinereţe?

0
141

Suntem în dricul iernii, cum se spune în popor, adică în toiul anotimpului, pentru necunoscători. În această iarnă a nins frumos de câteva ori, iar datorită (refuz aici exprimarea „din cauza“) temperaturilor sub zero grade omătul s-a depus frumos, întru necazul edililor localităţilor. Fără excepţie se bucură de venirea zăpezii toţi copiii şi pe deasupra maturii visători, nostalgici ori numai romantici. Pe alţii, bătrâni şi bolnavi, zăpada îi supără, le reactivează reuma­- tismele şi dorinţa de sudalme.
Am întrebat strada ce părere are despre zăpezile de altădată vs. cele prezente.
„Domnule, dumneata eşti om serios? De asta îmi arde mie acum, să vorbesc de zăpadă? (…) Bine, îţi spun, da’ să notezi ce-ţi spun eu! Da, mă enervează iarna, e cel mai nasol anotimp. Mă enervează zăpada asta care ninge de sus, că aduce frig şi necaz. Altădată parcă o suportam mai uşor. Acum de-abia mă mai mişc, am şi căzut, bine că nu mi-am rupt ceva. Iartă-mă pentru că m-am enervat la început, eram puţin nervos c-am uitat să cumpăr ceva şi a mea m-a trimis înapoi, la alimentara“, ne-a declarat de sub o umbrelă care-l ferea de fulgi, Nicolae Rădulescu, de 71 de ani.
„Ah, unde sunt zăpezile de altădată?, vorba poetului Nichita Stănescu (sic!)! Dreptate avea! Ţin minte că eram copii şi ne băteam cu zăpadă, aveam obrajii îmbujoraţi, dar nu simţeam gerul, abia ne duceau în casă părinţii. Noi, fetiţele eram spălate cu zăpadă de băieţi, ne prefăceam că nu ne place, dar noi muream de plăcere… Eram săraci, încălţam bocancii fraţilor mai mari, rămaşi mici, dar eram fericiţi. Mi-e dor de iernile de altădată, deşi parcă erau mai friguroase. Zăpada era până la uşa podului, eu am copilărit la ţară“, a răspuns întrebării puse de noi, Floarea Negru, de 65 de ani.
„Îmi amintesc, cum să nu-mi amin­tesc?!? Erau ierni adevărate, distincţia dintre anotimpuri era clar delimi­- tatată: vara era vară, iarna era iarnă! Acum, anotimpurile parcă s-au întrepătruns. Toamna înaintează până adânc în iarnă, iar iarna se lăţeşte până pe la sfârşitul lui martie, ca anul trecut, când Aradul era alb de ninsoare în 31 martie. Nu mai avem anotimpul primăvară; din iarnă se sare direct în vară. Eu cred că de vină este tot Omul, care a provocat încăl­zirea globală. Da, iernile de altădată aveau ninsori adevărate!“ – N.P., 62 de ani.
„Pentru mine zăpezile de altădată sunt precum cele de azi: pure, imaculate, optimiste. Fulgii de nea sunt pene căzute din aripi de înger. De aceea mă enervează la culme când văd domni sobri şi doamne simandicoase care se feresc de fulgii căzuţi de sus, cu umbrela deschisă. E un sacrilegiu, un viol asupra purităţii naturii, după părerea mea“, s-a exprimat entuziasmat de ninsoare, Petre Petica, de 68 de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.