Dacă îi spui cuiva că UTA a pierdut la ultima fază a meciului, probabil că imediat va fi adus în discuție ghinionul. Însă e greu de vorbit despre așa ceva sau, dacă el poate fi invocat, cei mai în măsură să o facă ar fi cei din tabăra gazdelor. Sepsi a dominat clar repriza a doua per ansamblu și copios finalul de meci. Au avut numeroase ocazii, dintre care 3-4 mari de tot plus două faze în care puteau primi penalty. Așadar, doar norocul a făcut ca echipa noastră să fie încă în picioare în minutul 90+3, atunci când Bălașa a reușit, la a patra ocazie personală, să devină eroul meciului.
Ce e mai trist e că, după cum începusem meciul, speram într-un alt deznodământ. Sepsi a părut în primele 20 de minute foarte circumspectă în a pune presiune pe construcția UTA-ei, lucru care a convenit de minune jucătorilor noștri care au controlat mijlocul terenului și au menținut un joc de posesie nu neapărat foarte productiv dar care măcar menținea liniștea în defensivă. Mai mult, au apărut și ocaziile în dreptul echipei lui Ionuț Badea (și cu largul concurs al apărării adverse) însă din păcate Cardoso și mai ales Otele și-au bătut joc de niște oportunități care ar fi trebuit mult mai bine prețuite ținând cont de importanța și contextul meciului.
Muntenegreanul Vukcevic, unul dintre puținii utiști care azi poate lua notă de trecere
Scăpată din aceste încercări, Sepsi s-a trezit parcă din pumni și a început să fie ceva mai hotărâtă. Au început să apară și breșele în apărarea noastră. Medjimorec și apoi Benga au dat semne de ezitare, după care Batha a luat galben în minutul 20, la una dintre destul de numeroasele pătrunderi frontale ale jucătorilor gazdă. Problemele vor continua pentru că Dumitru Cardoso se accidentează și este înlocuit cu Dangubic. Presiunea gazdelor se întețește iar finalul reprizei ne prinde în corzi însă barele porții lui Iacob ne salvează în două rânduri. Contrar cursului jocului, UTA putea marca în finalul reprizei însă Miculescu își trece și el în cont o ocazie de a marca.
Am avut ceva speranțe și în startul reprizei secunde, pentru că am ținut liniile sus dar am pierdut lupta la mijlocul terenului foarte repede. A fost o repriză care s-a desfășurat într-un singur sens, spre poarta lui Iacob. Zeii și-au mai întors o dată fața către UTA spre final, când Miculescu a primit un cadou neașteptat de la Dimitrov dar șutul său a fost lamentabil. În rest, presiune constantă pe careul nostru, unde Benga și Medjimorec și-au scăpat des oamenii din marcaj însă am avut noroc fie cu imprecizia lui Tudorie, fie cu ratările uriașe ale lui Bălașa care a ratat de trei ori ținta din careul mic. Iacob a mai scos și el câteva șuturi periculoase, ne-a mai ajutat puțin și Feșnic care l-a iertat de vreo două ori pe Batha de al doilea galben, unul dintre aceste faulturi fiind chiar în careu. În acest timp, jucătorii UTA-ei s-au mărginit să bubuie mingile la întâmplare fără să fie capabili să lege 2-3 pase decât în foarte rare situații.
Din păcate nici de data aceasta Ionuț Badea n-a fost inspirat. Nu i se poate imputa imobilitatea, dimpotrivă, de data aceasta chiar a riscat cu două schimbări în minutele 62 și 71, UTA rămânând practic fără schimbare pentru ultimele 20 de minute. Au fost însă modificări post pe post care n-au adus nimic. Poate introducerea lui Baravykas să fi oprit o hemoragie în banda stângă unde Shlyakov a început total debusolat repriza secundă însă pe plan ofensiv sau măcar al echilibrului, rezultatul a fost 0. Ubbink la un nou meci slab a fost înlocuit de un Matei care în afară de disponibilitate la efort, nu a arătat nimic. Iar Dangubic, intrat în prima parte, a fost la fel ca în partida cu Rapid, aproape inexistent, ieșind la rampă doar la o centrare dată la alibi în repriza secundă.
O jumătate de meci bună făcută de Vorobjovas dar apoi lituanianul s-a scufundat și el o dată cu echipa
În cele din urmă deznodământul a fost unul conform cu realitatea din teren. O minge aruncată în careu în ultimul minut de prelungire îi cade pe mână lui Otele, ricoșează la Medjimorec care degajează în corner, fiind și faultat în același timp. Feșnic nu dă nici penalty și nici fault în atac iar din lovitura de colț executată, Bălașa, scăpat a patra oară liber la marginea careului de 6 metri, îl învinge pe Iacob, redeschizând un nou subiect de polemică între fanii arădeni: dacă trebuia sau nu să iasă Iacob la acea minge.
Meciul se încheie cu patronul gazdelor Dyoszegi Laszlo urcat pe gardul din spatele porții unde s-a marcat golul, asta pentru că numărul 1 al clubului covăsnean a văzut meciul din galerie. Fanii gazdelor sunt în delir și au parte de sărbători pascale fericite datorită echipei lor. Din păcate admirabila galerie utistă, care s-a făcut auzită în multe rânduri deși era în netă inferioritate numerică, are în față un nou drum lung și trist spre casă; o casă unde luni o așteaptă o sărbătoare pe care ar fi meritat să o trăiască altfel. Din păcate, după ce au ratat toate meciurile importante ale sezonului din perspectiva fanilor, iată că jucătorii UTA-ei n-au reușit nici măcar să ofere un mic cadou simbolic clubului care-i plătește, la aniversarea a 77 de ani de existență. Consecința ar trebui să fie cea descrisă de un termen pe care antrenorul echipei l-a rostit de câteva ori în discursurile sale sofisticate: penitență!
(foto: facebook/osksepsi)
