Miercuri, 15 mai, la ora 18:40, am intrat într-un supermarket din centru, pentru a cumpăra cartofi, roșii, castraveți, ceapă, morcovi, ardei, păstârnac și toate alte cele necesare pentru prepararea unui gulaș la ceaun. Ca la toate super și hiper marketurile străine, fiecare produs trebuie pus într-o pungă, pe care poți să o iei de pe o rolă aflată la intrarea pe sectoare. Am vrut să iau niște pungi, dar, când colo, pe rola cu pricina nu era nici o pungă! Săracul supravegheator, care era prin preajmă, mi-a declarat senin că nu mai sunt pungi! Supărat, am întrebat-o pe casieră: eu ce fac, le pun pe toate de-a valma în coș? Săraca de ea, a scotocit prin poșeta proprie și mi-a dat o punguliță, în care puteam să pun cel mult vreo 10 cartofi. Dar celelalte, adică roșiile, castraveții și așa mai departe, unde le pun, cum le cântăriți, cum le taxați? Răspuns dezarmant: nu știu! Eventual, le puneam pe fiecare separat pe cântarul electronic, operațiune care ar fi durat cel puțin o jumătate de oră, stârnind furia clienților care stăteau la coadă în spatele meu. Evident, am renunțat, nu am mai cumpărat nimic, dar, brusc, mi-am amintit că în urmă cu circa două săptămâni am cumpărat tot de acolo căpățâni de varză murată, ca să fac sarmale, dar a trebuit să le arunc, pentru că, deși arătau bine la exterior, la interior erau putrede, din cauză că nu erau bine murate! Chiar așa, oameni buni, pot multinaționalele să-și bată joc de noi, la noi acasă? Pot să ne vâre pe gât toate gunoaiele, doar pentru că am fost manipulați să credem că tot ceea ce poartă girul străinătății este de calitate? Am cumpărat tot ce am vrut de la un mic magazin de cartier, care nu avea role cu pungi, dar șeful de magazin mi-a pus în pungi normale marfa. Am făcut cartofi prăjiți și din toți cartofii cumpărați de la magazinul cu pricina am găsit doar doi care la mijloc erau negri! Nu vreau să fac reclamă nimănui, vreau doar ca, la fel ca toți arădenii, să nu mai fiu bătaia de joc a unor hămesiți care ne-au vândut pe doi bani unor multinaționale, pentru ca ei să-și umple teșchereaua! Nu mai vreau să vă bateți joc de oameni, nu mai vreau să le suciți mințile, făcându-i să creadă că sunteți de partea lor, folosindu-i ca masă de manevră. Ajunge cât ați mințit, opriți-vă!
Este valabil pentru toți: indiferent de partea în care sunteți, indiferent de poruncile unui partid în care v-ați înregimentat, din rațiuni ținând de servirea inte­- resului familiei, spuneți-vă cuvântul, faceți ce trebuie făcut! Știu că e greu, dar nu e imposibil! 

Recomandările redacției