Acum 34 de ani, pe 16 decembrie începeau zilele de luptă pentru libertate. Chiar dacă tensiuni se simțeau în întreaga țară, Timișoara a fost primul oraș gata să se elibereze de întuneric, de neputință, de persecuție. Însuflețiți de dorința de schimbare, dar și de mult curaj, timișorenii au fost primii ridicați împotriva regimului comunist. Arădenii n-au ezitat să iasă imediat la revoltă, alături de timișoreni, astfel că, înaintea sărbătorii Crăciunului, orașul nostru a devenit cel de al doilea oraș eliberat din era comunistă.
Pe 16 decembrie, în Timișoara, în jurul casei pastorului Laszlo Tokes din Piaţa Maria se adunaseră câteva sute de oameni hotărâți să impiedice o decizie de evacuare a prelatului. Oamenii veneau din mai multe zone ale orașului, în grupuri. Românii au văzut cum regimul comunist poate fi răsturnat în alte țări din Europa de Est și că pot încerca să schimbe situația în țară. Nimeni nu s-a așteptat însă, că atunci când se va striga „Libertate“, lucrurile aveau să degenereze și să moară atâtea suflete nevinovate. Pe 17 decembrie. Atunci se trăgeau primele focuri de armă și își pierdeau viața primii tineri, răpuși de gloanţe, pe treptele Catedralei. În dimineața zilei de duminică, 17 decembrie, Timişoara arăta ca un oraş împresurat şi devastat.
Persecuție și comenzi
Înainte ca zecile de mii de arădeni să iasă în stradã, situația s-a precipitat la nivelul conducerii de partid şi de stat. În data de 17 decembrie, miliţia şi securitatea din Arad au fost alarmate. În urma unei conferințe la Comitetul judeţean de partid a fost convocat întreg efectivul de miliţie şi securitate din Arad, căruia i
s-a comunicat că la Timişoara sunt proteste ce tulbură ordinea publică, acțiuni pornite de la refuzul unor oameni de a aplica o hotărâre judecãtorească (n.a aceea de evacuare a pastorului Laszlo Tokes).
Şeful Inspectoratului judeţean Arad al Ministerului de Interne (care avea în subordine Miliţia şi Securitatea) a comunicat şi că, din cauza situaţiei create, comandantul suprem a dat ordin să se tragă. După cum au declarat unii revoluționari arădeni, pe 17 decembrie s-a transmis către toate posturile de miliţie din judeţ, ordinul „Nimeni nu foloseşte muniţie, indiferent de tulburãrile ce vor avea loc în urmãtoarele zile!“, ordin dat dat fără ca inspectorul şef al Inspectoratului Judeţean al MI să fie anunțat. În 18 decembrie, la Timişoara soseşte Ion Coman – reprezentant al conducerii superioare de partid şi de stat, însoţit de mai mulţi generali. Tot atunci, la Arad s-a primit ordinul de blocare a circulaţiei rutiere spre Timişoara şi de deviere a traficului spre Valea Mureşului, întrucât Timişoara urma să fie blocată şi asediată. Se organizau filtre, astfel ca civilii aflați în grup să fie luați la întrebări.
Teroarea din Timișoara, resimțită la Arad
Pe16 și 17 decembrie, tensiunea se simțea în Arad. „După ce a început Revoluția la Timișoara, înainte să se declanșeze la noi, am vrut să vedem ce se întâmplă acolo. Am plecat mai mulți. Când am intrat în Timișoara erau filtre. Militarii ne-au oprit și ne-au întrebat ce treabă avem. Le-am spus că mergem la Timișoara, că fratele meu este student acolo. Ni s-a spus că avem grijă unde mergem și ce facem că s-ar putea să ajungem la Popa Șapcă, adică la pușcărie. Ne-au lăsat până la urmă să trecem… În Timișoara am văzut situația. În centrul Timișorii erau geamuri, vitrine sparte. Dacă te vedeau într-un grup mai mare de persoane te oprea. Am auzit un om spunând că nu și-a văzut fratele de trei zile și l-a căutat și la morgă. Fusese la spital și nu-l găsise nici acolo. Instituțiile politice erau bine apărate“, a susținut Gheorghe Curta, președintele Fundației Revoluționarilor Arad și secretar al Blocului Național al Revolutionarilor 1989.
«Nu trageți, că sunteți copiii noștri!»
Arădenii auzeau deja ce se întâmplă la Timișoara fapt care, pe de deoparte îi speria, pe de alta, le dădea curaj și speranță.
„Auzisem ce se întâmplă la Timișoara și înregistrarea cu femeile care spuneau «Nu trageți, că sunteți copiii noștri!». Și au tras și vocile nu s-au mai auzit… Am zis că aici voi face tot ce pot să nu fie pierderi de vieți – de organizare începând. Noi am ieșit în stradă pentru Timișoara, unde erau morți, răniți. Nu a fost act premeditat, ci spontan. La Timișoara, prima zi în care s-a tras a fost 17 decembrie“, a spus actorul Valentin Voicilă, liderul revoluției la Arad.
„Câțiva dintre noi care am văzut ce se întâmplă în Timișoara am știut că, în scurt timp va începe la noi. Am fost la spital în Timișoara, am văzut oameni răniți. Erau militari cu halate albe. Plecase un camion cu cadavre care au fost arse în București. Ne-a fost frică. Am zis că poate va fi ștearsă Timișoara după fața pământului și așa va fi și cu noi“, a mai spus revoluționarul Gheorghe Curta.
