Inacceptabil! Avem condiții de navă spațială la Pediatrie, dar comportament de ev mediu al personalului medical

Părinți nemulțumiți, din nou, de comportamentul cadrelor medicale de la secția de Pediatrie – Infecțioase din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad. Părinții unei fetițe care a fost internată zilele acestea în secția respectivă sunt revoltați de modul cum a fost tratat copilul lor de către doctorul Dana Oprea, dar și de către asistentele medicale. „Este pur și simplu inacceptabil să ai un asemenea comportament în secolul XXI. Atâta indiferență, aroganță și lipsă de respect la adresa bolnavilor, la adresa unor copii, nu cred că mai poate exista în alt spital din România. Condițiile sunt excelente, de lux chiar aș putea spune, secția este modernă, dar atitudinea cadrelor medicale nu s-a schimbat cu nimic. Am avut impresia că suntem tratați ca pe vremea comunismului. Cadrele medicale tratau pacienții exact ca înainte de Revoluție, cu scârbă și cu implicare zero! Copiii pur și simplu nu sunt tratați. Sunt lăsați cu orele de izbeliște, nimeni nu se interesează de starea lor, nimeni nu se preocupă. Trec pe lângă ei ca și cum nu ar exista. Copiii sunt tratați, dacă se poate folosi acest termen, în bătaie de joc“, ne spun părinții fetiței.

Lipsa de comunicare a cadrelor medicale cu părinții este o altă problemă. „Fata noastră a primit un tratament cu antibiotice. Era de fapt cel de-al doilea tratament, pentru că pe primul, deși starea fetei mergea înspre bine, l-a oprit fără să ne dea niciun fel de explicație. Am trecut peste, am considerat că doamna doctor știe ce face. După două zile de antibiotice, mi-a spus că oprește și acest al doilea tratament. Am întrebat care este motivul și mi-a răspuns sec că nu se mai găsesc pastile în spital. I-am spus că dacă aș fi fost înștiințată, așa cum era firesc și uman să se întâmple, nu era nicio problemă, l-aș fi cumpărat eu. Nu mi s-a dat niciun fel de explicație, ca și când nu aș fi existat.

Problema nu este însă doar în cazul copilului meu. Nu doar cu noi s-au comportat mizerabil. Plâng mamele, disperate pe holurile secției de modul cum sunt tratați copiii lor. Mama unei fetițe de șase luni plângea pentru că tratamentul pe care i l-au dat a ars-o pe mânuță. Pe nimeni nu a interesat. Atâta lipsă de sensibilitate, de umanitate… I-au spus mamei, într-un final: «Du-te la farmacie și ia-i o cremă și fă-o».

Fata mea a stat șase ore cu branula în mână. I-au spart vena și stătea așa, cu branula timp de șase ore. În tot acest timp, nimeni, dar absolut nimeni nu a trecut măcar să vadă ce se întâmplă. Asistentelor pur și simplu nu le păsa“, mai spun părinții fetei.

Poziția conducerii spitalului

Din păcate, sesizările la adresa comportamentului cadrelor medicale de pe această secție, implicit a doctoriței Dana Oprea, nu sunt de ieri, de azi. Plângerile, se pare că se tot repetă.

Doar că… fără sesizări oficiale, nu se prea poate lua nicio măsură. Nu ne punem noi speranța că s-ar schimba ceva dacă ele ar fi oficiale, dar…

Am luat legătura cu conducerea unității, respectiv cu Florina Ionescu, managerul Spitalului Clinic Județean de Urgență, care ne-a declarat: „În ceea ce o privește pe doamna doctor Dana Oprea, vorbim despre un medic profesionist, cu o vastă experiență în specialitatea Boli Infecțioase Copii. Am discutat și cu directorul medical al instituției, însă nu s-a primit nicio reclamație la adresa Compartimentului Boli Infecțioase Copii.

Sfătuim pacienții, respectiv aparținătorii, să ne sesizeze de urgență atunci când se confruntă cu o problemă în secțiile spitalului pentru a putea verifica și lua măsurile necesare.

Dacă nu ne precizați toate datele reclamate către publicația dumneavoastră sau dacă persoana care v-a sesizat pe dumneavoastră nu depune o reclamație și la spital nu avem nicio bază de la care sa începem o anchetă internă“.

Teama de a face publică plângerea

Cazul de față nu este singurul în care pacienții sau aparținătorii acestora insistă să își păstreze anonimatul. Ei oferă date despre neregulile care se petrec în spital, dar refuză cu vehemență să își dezvăluie identitatea. Convingerea lor unanimă este aceea că „la un moment dat vom ajunge din nou pe mâna medicilor și sunt în stare să ne lase să murim“.

Este o atitudine într-o anumită privință de înțeles, chiar dacă exagerată. Problema ar trebui pusă însă altfel. Cu sau fără plângeri sau sesizări oficiale, problemele legate, în special, de modul de comportament al unora dintre cadrele medicale există. Și ar trebui îndreptate înainte ca aceste sesizări să se petreacă.