Unul dintre pilonii securității naționale în politica lui Obama este și securitatea fiecărui cetățean. Adică fiecare să aibă un cămin, mâncare, apă, căldură suficiente cât să se simtă în siguranță. Iar asta este într-adevăr o idee pe cât de simplă, pe atât de greu de aplicat. Doar în SUA sunt peste 50 de milioane de oameni care nu au nici un fel de asigurare medicală. Însă, cu toate aceste pete negre, americanii simt că fiecare dintre ei este parte a ceva și fiecare are importanța sa. Iar asta este esențial.  Cu cât o duci tu mai prost, cu atât o duc ei mai bine. Ei, fiind (și) străinii care trebuie în mod obligatoriu să-și conserve standardul de viață. Așadar prin comparație cu cât raportul este mai defavorabil, cu atât este standardul mai înalt pentru unul de dincolo. Iar ultimele zile arată că prăpastia dintre bogați și săraci pare a se căsca din ce în ce mai mult. Partea proastă nu este nici măcar asta, ci faptul că marile averi sunt foarte bine conectate politic. Iar asta o spuneau chiar și reprezentanții SUA. Ziceau  că între corupție și sărăcie există o legătură directă. Și chiar dacă nu convine că asta ți-o spune un străin, faptele chiar așa stau. În fond câte afaceri știți fiecare dintre dumneavoastră, la care  unul dintre capete să nu fie  legat de «cordonul ombilical» prin care vin bani din buget. Adică o afacere care să se susțină chiar ea singură.  Vorba li­beralilor: prin noi înșine. Veșnica replică, dezarmantă,  la care nu prea știi ce să mai spui: „și ce-i dacă a furat, a mai și făcut câte ceva”. Poate că acum lu­mânarea răbdării a ajuns la capăt și abia mai pâlpâie. Poate de aceea nu se mai poate.  Este normal ca într-o țară a Uniunii Europene circa jumătate dintre locuitori ei să aibă toaleta în fundul curții? Nu mai vorbim de apă caldă curentă și alte asemenea… mofturi. Care însă deși lipsesc, spun atât de multe. Și a trecut mai bine de un sfert de secol de la Revoluție. De sănătate, de învăţământ nu mai vorbim, căci  nici acestea nu sunt ce ar trebui să fie. Iar la asta a contribuit şi tăcerea mea, a ta şi, poate şi a altora. Aşa, ca şi desert, FMI a  publicat recent raportul macroeconomic pentru România şi previziunile pentru 2017. Dacă 2016 din punct de vedere macroeconomic arată bine (sic), în 2017 urmează o încetinire a creşterii economice care se va reflecta în toţi ceilalţi indicatori economici. Numai că previziunile FMI nu prea s-au adeverit în realitate, decât foarte rar. Dar dacă ţi se zice că eşti bolnav şi neputincios, normal că ai nevoie de ajutor. Şi eşti mai uşor controlabil. Iar dacă şi tu contribui din plin la acest lucru, restul devine o formalitate.  De ce? Simplu: pentru influenţă şi, în final bani. La  întrebarea – ce se putea face dacă energiile şi banii ţării erau cana­lizaţi spre binele comun? Răspunsul cel mai rapid, limpede şi tăios, precum strălucirea de oţel şi zgomotul funest al unei ghilotine, l-a dat o femeie simplă, cu chipul brăzdat de muncă şi de necazurile vieţii: se mai făcea încă o Românie.

Recomandările redacției