De când a început să fie contestată de o parte importantă a suporterilor, conducerea clubului UTA a început să își arate o latură pe care n-o bănuiam în urmă cu ceva vreme: una ranchiunoasă, răzbunătoare chiar. Managementul clubului a mai trecut printr-o asemenea criză și în urmă cu patru ani, dar atunci a ales calea de a accepta contestările vehemente și de a lăsa furtuna să se stingă de la sine. Intuind probabil că de data aceasta supărarea fanilor nu va mai fi atât de ușor de potolit, conducerea clubului a schimbat strategia; însă această schimbare, în loc să vizeze dialogul și lămurirea subiectelor care au generat conflictul, a fost una care a făcut opusul: l-a amplificat și mai tare. Cei care conduc în acest moment clubul au intrat într-un adevărat război cu suporterii, ba blocând accesul acestora la comentarii, ba persiflându-i prin diferite comunicate și interviuri fabricate, apărute pe site-ul clubului. Ultima „ispravă“ de acest gen mi se pare însă cea mai stupidă, în gradul ei de infantilism.
Până acum câteva luni, conducerea clubului se mândrea cu atmosfera creată de galerie. Spectacolele pirotehnice ale acesteia erau văzute ca o formă de publicitate pentru club, oficialii vorbeau elogios, la fiecare intervenție, despre rolul vital pe care fanii activi îl au, nu doar în viața echipei ci și în trecutul, prezentul și viitorul clubului, iar paginile de social-media ale UTA-ei acordau spații generoase imaginilor foto și video cu peluza utistă. Din momentul în care aceasta a început să conteste conducerea, toate aceste lucruri au încetat. În afara jucătorilor sau a antrenorilor, galeria nu mai există pentru nimeni din acest club; și asta în cel mai propriu mod cu putință. După meciul cu Petrolul, am regăsit pe pagina clubului instantanee doar cu galeria oaspeților (ce-i drept și meritau pentru scandalul pe care l-au produs, nu?!), iar într-un filmuleț de prezentare a atmosferei, care surprinde reacția din tribune la unul dintre golurile marcate de Miculescu, lipsesc… ați ghicit, imaginile cu galeria! Mai mult, deși sâmbătă la Sfântu Gheorghe UTA a avut o galerie importantă, care s-a auzit pe tot parcursul meciului și care a fost prezentată în imagini de către televiziunile care au transmis meciul, pentru pagina oficială a clubului acești suporteri n-au făcut nimic relevant pentru a merita măcar o poză, în care să se vadă că jucătorii nu au fost singuri pe Sepsi Arena.
Trebuie ca cineva să fie extrem de naiv pentru a nu-și da seama cine a comandat acest „ignore“ la adresa fanilor. În condițiile în care pentru orice fotograf, instantaneele cu suporteri sunt printre cele mai reușite și care atrag foarte multe vizualizări, este evident că decizia de a omite din rândul galeriilor foto, imaginile cu suporterii din peluză, a fost luat în birourile conducerii și impuse celor care se ocupă de pagina oficială a clubului. Este o decizie, așa cum spuneam, infantilă, pentru că e ridicol ca răspunsul tău la acuzații de gravitatea celor aduse conducerii, să fie o asemenea metodă de răzbunare, demnă de un copil de grădiniță. „Gata, nu vă mai lăsăm să vă jucați cu jucăriile noastre“, cam așa se poate traduce această atitudine. Dincolo de penibilul situației însă, lucrurile sunt serioase, deoarece astfel de practici strică imaginea clubului. Nu poți să te consideri club serios atâta timp cât nu arăți un minim respect unor oameni care pe banii, timpul și oboseala lor, parcurg sute de kilometri pentru a-și încuraja echipa. Prin atitudinea lor, domnii din conducerea clubului arată că, pentru ei, contestările pe care le primesc de la fani sunt mai importante decât ceea ce fac aceiași fani în sprijinul echipei; pentru că oamenii ăia s-au dus acolo nu (doar) să conteste conducerea ci în primul rând să susțină jucătorii prin cântece și încurajări, din primul până în ultimul minut, lucru pe care l-au și făcut.
Cred însă că mai există un substrat al acestei meschinării puse în practică de conducerea clubului; unul care poate nici nu este conștientizat de către orchestratorii acestor practici. Prin ceea ce au făcut acești suporteri, deplasându-se la Sfântu Gheorghe, au pus într-o lumină proastă felul în care conducătorii UTA-ei înțeleg să își îndeplinească atribuțiile. Deși ar avea această obligație în fișa postului, deși n-ar fi nevoie de niciun efort financiar personal (nu că nu și l-ar permite), aproape niciodată, nimeni din conducerea clubului nu însoțește echipa asta în deplasare. Las la o parte mesajul pe care-l transmiți echipei prin prezența ta, las la o parte oportunitatea de a cunoaște și de a lega relații cu oameni din domeniul tău de activitate, dar măcar ca și om care iubește această echipă, nu ai cum să nu îți dorești să fi alături de UTA, oriunde joacă. Așa cum spuneam, sunt oameni care-și drămuiesc ultimii bani din salariu, care fac foamea, care îndură oboseala drumului dus-întors pe drumurile țării, doar pentru a fi alături de echipă, iar acești indivizi, care reprezintă oficial UTA, care pot călători și se caza în condiții decente, pur și simplu nu sunt interesați să fie lângă echipă. Probabil că pentru ei există lucruri mai importante de făcut în acel interval de timp. Doar că uite, realizează cum comportamentul fanilor, care fac aceste sacrificii, îi pune într-o ipostază penibilă, astfel că, decât să luăm exemplu de la ei, să învățăm ceva de la ei, mai bine-i cenzurăm, să nu le sară prea multora în ochi paralela.
Doar că această cenzură n-are cum să funcționeze. Toată lumea a văzut că UTA a avut suporteri la Sfântu Gheorghe. Așa cum va avea și în alte părți. În concluzie, domnii din conducere trebuie să se gândească la alte mijloace de a purta acest război. Ținând cont de „maturitatea“ arătată ne așteptăm ca la meciurile viitoare, în peluza utistă să nu se poată intra decât la costum și cravată, paharul de apă plată să coste 50 de lei iar singurul mod de manifestare permis să fie aplauzele ritmice, cântecele cu versuri fiind cu totul interzise. Și evident, echipa să nu mai aibă voie să sărbătorească un gol sau o victorie decât în fața tribunei oficiale.
