Îngerul a strigat: Succes Lady UTA!

Primăvara asta e dată dracului, aş prinde un cocostârc, i-aş pune jambiere de carton şi l-aş trimite înapoi în ţările calde cu aprilie lui cu tot, că prea ne împleteşte optimismul unul pe faţă, două pe dos. Nici mătasea broaştei nu se lasă mai prejos, căci înveleşte cu stofa ei de jad timpuriu ciulinii Bărăganului din Insula Mare şi cea Mică ale Brăilei; acolo unde se ascundea de poteră domnul bandit Terente, violatorul de virgine, poreclit şi Regele Bălţilor. Mie mi-e un dor nesfârşit de Delta Dunării, mai cu seamă că în prezenta mea viaţă n-am avut timp şi nici vrere pământească s-o văd. Aşa că hai să batem palme şi clopotele de la Biserica Ortodoxă Brăila pentru a-mi cizela prohodul trecerii mele degeaba prin România Pitorească. Totuşi, n-am rămas dator Dunării de Jos căci m-am făcut frate de cruce cu namila blândă de Codin, copilul din flori al lui Panait Istrati (Codin, Codin aş bea vin de Drăgăşani/Anghelina-mi cere bani) de prin zonă, acolo unde un oarecare „Bălălău de la Galaţi/Făcea copii cocoşaţi/Şi-n vreo câţiva ani de zile/Umplu casa de cămile.“

Lady UTA s-a proţăpit în gâtul clasamentului, de unde chelfăneşte la fundul gol toate contracandidatele la promovare. Ar fi şi timpul, căci au început să-mi înţepenească oasele-mi rablagite prin divizia secundă, printre anonimii iluştri altădată. Lady UTA, cea alintată de un colos al prozei româneşti (dacă-mi citiţi editorialul până la acapăt, veţi vedea despre cine este vorba; până atunci, mucles!), alintată, zic „Baba UTA“, întru ciuda prietenului lui, Mircea Micu, un locuitor cumsecade al Micălăcii; Lady UTA, cea care cu ani în urmă, în timpul vieţii noastre făcea legea în fotbalul românesc; Lady UTA, Campioana Provinciei, echipa lui Petchovski, a lui Domide şi a altor mulţi îngeri de pe malul Oraşului de pe Mureş;

Lady UTA, nobila echipă a lui Neumann, care odată trezită din amorţire va face adversarii să se roage în genunchi să nu-i bată cu mai mult de două goluri diferenţă; Lady UTA, cea care are un stadion pe care ipochimenii de la federaţie vor să-l certe pentru că-i… pentru că nu-i… Existând riscul tembel să jucăm acasă, în deplasare la Cluj-Napoca, sub Dealul Feleacului, acolo unde Lucian Blaga vorbea despre Marea Trecere; Lady UTA, cea pe care administraţia locală o foloseşte doar ca pe un spot publicitar în campaniile electorale. Sperăm ca forurile competente (nu-mi place să fac jocuri de cuvinte incompetente, piezişe şi comune), să-şi revină din letargie.
Vom fuma şi vom vedea! Deocamdată noi, cei ce visăm noaptea întâmplări în alb-roşu, vrem ca Lady UTA să se poarte civilizat şi să-i hăcuiască politicos pe toţi adversarii. În aşa fel, încât la toamnă, când ne vom număra meticulos bobocii, să ne jucăm şansa în aerul primului cer fotbalistic. Haide Lady UTA!
De tristeţea învierii târzii şi tembele a naturii îmi vine să degust un pocal de pelin sau de otravă de cucută, căci Natura asta dată dracului a renunţat, după cum se vede, la două anotimpuri, poate cele mai frumoase: primăvara şi toamna. M-aş îmbăta cu o Cădarcă de Miniş, cu o baladă de Tudor Gheorghe şi cu un miel turbat înhămat la teleguţa timpului; căci îngerul meu strigă a nelegiuire, în timp ce frumoşii nebuni ai marilor oraşe fac p-a şmecherii în faţa gacicilor, cele cu tot timpul la dispoziţia lor.
În aceste zile, brăileanul Fănuş Neagu ar fi împlinit 81 de ani. Textul de mai sus l-am scris în spiritul lui, ca un omagiu pentru cariera sa de cronicar sportiv, de admirator şăgalnic al echipei UTA. Fănuş Neagu, spunea că vinul trebuie să aibă trei calităţi: 1) să fie roşu; 2) să fie mult; 3) să fie gratis. Închin un pahar de vin imaginar în memoria genialităţii sale.