Sărbătorile Pascale n-au fost la fel pentru fiecare român. Nici nu puteau, de altfel, deoarece fiecare dintre noi ne-am „întins” după posibilitatea buzunarului. Însă, din păcate, pentru unii dintre semenii noştri, sărbătorile au fost cuprinse de necaz, urgia naturii abătându-se asupra a zeci de locuinţe, sute de oameni fiind izolaţi de restul lumii din cauza inundaţiilor.
Sigur, se poate spune că în faţa naturii nu ai ce face. Şi totuşi, faptul că unii români se confruntă iar şi iar cu aceleaşi probleme ar trebui să ridice multe semne de întrebare, iar responsabilii să se aplece şi asupra celorlalte cauze, nu doar în faţa capriciilor naturii. Pentru că, indiscutabil, sunt şi cauze – respectiv erori – umane care duc la asemenea dezastre.
Acum circa o săptămână, Apele Ro­mâne au dat publicităţii un document care ne arată zonele cu risc de inundaţii. Această hartă este întocmită doar în ceea ce priveşte râurile mari şi afluenţii importanţi ai acestora. Lipsesc zonele aşa-zis imprevizibile, în special cele montane, unde o viitură poate inunda un sat întreg, după ce cu o zi înainte acolo se prelingea un pârâu liniştit. Lipsesc şi zonele unde pânza freatică este foarte aproape de suprafaţă, iar suprasaturarea solului poate, de asemenea, să ducă la inundaţii. Rămân însă, aşa cum am spus, zonele cu pericole de inundaţii provocate de râuri.
La Arad, spre exemplu, Mureşul şi Crişurile oferă câteva astfel de „probabi­lităţi”, ba chiar avem locuri – între Almaş şi Dieci, spre exemplu – unde o creştere a apelor înseamnă automat inundarea unor hectare de terenuri, a unor drumuri. Însă, cum mici excepţii – nu m-aş duce în istorie până la marile inundaţii din ’70 sau ’75 –, Aradul a fost ferit de inundaţii care să ducă la pierderi de vieţi omeneşti sau la mari pagube materiale. Poate şi pentru că aici, în zona noastră, apele sunt mai blânde, mai „muiate” de şes, dar şi pentru că aici, de-a lungul vremii, au fost şi oameni destoinici, care au avut grijă să facă tot ce le stă în putinţă pentru a nu lăsa totul doar pe mâna destinului, la hazardul naturii.
Acum câţiva ani, aflat în documentare pe la Bârzava, am aflat de la primarul de-atunci al comunei că se investesc câteva miliarde în consolidarea pârâului din localitate, care are aceeaşi denumire ca şi comuna. Mi s-a părut o sumă mare, exorbitantă, până ce am văzut complexitatea lucrărilor şi până ce am comparat cifrele investiţiei cu cele ale pagubelor care se creau an de an. Acum, la peste 10 ani distanţă, investiţia începe nu doar să se amor­tizeze, ci să aducă şi un plus-valoare, dacă nu efectiv în bani, măcar în liniştea oamenilor de acolo, care nu mai stau primăvară de primăvară cu frica în sân, că o eventuală viitură sau un torent pornit dinspre munţii Zărandului le vor distruge tot ce au investit în pământurile lor în respectivul an. Asemenea zone, în care s-a investit în consolidarea albiilor unor pâraie, sunt şi în alte părţi ale judeţului Arad şi, chiar dacă banii au venit de la Guvern – în fond sunt tot banii noştri, ai românilor – a ştiut cineva, un om de-al locului, să îşi argumenteze cererea. Astfel, acum, judeţul Arad este destul de sigur în privinţa inundaţiilor sau măcar în privinţa faptului că factorul uman a intervenit ca să nu lase totul pe „mâna” naturii.
În schimb, nu sunt convins că pentru sinistraţii din Olt, Teleorman, Ialomiţa, Dâmboviţa şi celelalte zone afectate s-a făcut tot posibi­lul. Cred că oamenii, cei care au pu­tere de decizie, au rămas datori…

Recomandările redacției