Tot Facebook-ul arde în ultimele zile de marea problemă a mirosului urât din oraș. Evident, nici site-urile nu s-au lăsat mai prejos, exploatând marea informație și transformând duhoarea în marea problemă a Aradului.

Am lăsat la o parte latura economică, care pute mai rău în acest oraș decât duhoarea îngrășămintelor naturale împrăștiate pe ogoare. Uităm de drumurile impracticabile nu doar din afara orașului, ci chiar din municipiu. Se prăbușesc clădirile, unele chiar monument istoric, peste noi, dar nouă ne… miroase urât. Lipsa spațiilor verzi este în continuare un uriaș minus pentru un oraș civilizat ca Aradul, iar acest lucru îl vom simți cel mai acut în vară, la peste 40 de grade, când betoanele ne vor încinge ca pe niște ouă în clocot.

Isteria mirosului, de altfel unul cât se poate de normal pentru această perioadă a anului, în orașe mult mai civilizate din Germania sau Austria miroase la fel, este o temă bună de exploatat pentru imagine, dar atât. Nu este o problemă reală, semnificativă pentru oraș. Este unul dintre acele rare cazuri în care „nu e de vină Falcă“. Dar pentru că isteria este atât de mare, vom diminua din problemele reale cu care se confruntă urbea noastră.

Ne pute rău fecalele vacilor, dar nu simțim nici un miros că o uniformă de polițist local costă peste 2.400 de euro. Nu suntem deranjați nici de investițiile penibile și bănuiesc uriașe în niște sensuri giratorii „personalizate“, care se strică a două zi după ce sunt puse în funcțiune. Nu ne miroase urât nici poluarea de la atâtea Lidl-uri care se nasc în Arad. Nici lipsa locurilor de parcare nu are miros, precum nu mai avem nas nici pentru gazele de eșapament emise de miile de mașini second hand cu care arădenii se mândresc. Nu mai vorbim despre fabricile care pleacă din Arad, lăsând sute de oameni fără muncă. Încep să cred că până și mirosul a început să fie manipulabil.

Recomandările redacției