„Jocuri magice – Un spectacol interactiv. plin de culoare și veselie, în care personajele păpuși (Alunica, Martinică, Lupul) și actorii (Izabela Moș, Loredana Alexandrescu și Mircea Moș), împreună cu toți copiii prezenți în sală, îl ajută pe iepurașul Mofturică să înțeleagă importanța prieteniei. «Când suntem împreună orice faptă reușește», așadar va așteptăm la Teatrul de Marionete, să devenim cu toții PRIETENI!!!”. Astfel sună prezentarea la piesa la care am fost duminică, 24 martie 2019, la Teatrul de Marionete, pentru a vorbi puțin cu părinții și angajații despre evoluția instituției în secolul XXI, când copiii se apucă de butonat tablete de la vârste extrem de fragede.

Departe de ecrane
Am aflat, așadar, că mulți părinți și bunici, precum și alte persoane care se îngrijesc de copii, preferă „teatrul de păpuși” și alte activități, tocmai pentru a-i lăsa pe copii să socializeze și să învețe lucruri noi, departe de ecrane. „Copilul meu are doi ani și-o lună. Acum două săptămâni am mai încercat, am mai venit aici; i-a plăcut și am zis să mai repetăm. Sincer, în rest, nici la televizor nu ne uităm, tocmai ca să nu se uite el. Eu evit să-l las să butoneze, soțul și bunica la fel. O să mai venim. Prefer să aibă program din ăsta, de dimineață, duminică, cel puțin până în vară, când o să putem sta mai mult în parc. Prefer să avem program de teatru de păpuși, că la film nu cred că vom merge curând”, a spus, de exemplu, Oana, o tânără mămică. „E prima dată când venim. Are trei ani. Am stat la țară și copilul cel mai mult se joacă pe afară”, a insistat și Mirona, o altă mamă.

Dintre părinții și bunicii cu care am vorbit, mulți au venit cu copiii la teatru pentru prima oară. Merită menționat și faptul că mulți copii care sunt scoși „în lume” sunt foarte mici. „Acum venim prima dată, deci nu pot să vă spun nici de bine, nici de rău. Micuțul are doi ani și patru luni și am zis că începem să venim. E spre binele copiilor, să vadă și ei în realitate ceva. E prea mic să butoneze tablete”, a mai zis o doamnă. „Venim des la Teatrul de Marionete și vine foarte multă lume. E arhiplină de obicei sala. Acum depinde de părinți, ce vor pentru copii”, este de părere Alina, mama unui alt copil. „Copilul are trei ani și un pic. Numai de anul trecut venim, însă tot timpul a fost plin”, a subliniat și Rareș, un tânăr tătic.

Prețuri cam mari, mobilier cam vechi
Unii însoțitori sunt de părere că prețurile, la Teatrul de Marionete, sunt cam piperate pentru scopul pe care urmăresc să-l atingă instituțiile de cultură. „Vin așa, când am timp. Duc copiii, să mai iasă un pic la aer, că în rest… Nu știu ce programe sunt, că aș veni tot a doua săptămână, în unele duminici sunt la lucru. Sunt cam 30 de copii în general. Totuși, e cam scump. Pentru părinți e 20 de lei, pentru copii e cinci lei. Cam exagerat prețul! Ei n-au tablete, le mai pun eu desene animate la calculator. Stau cu bunica lor, am grijă de copii când părinții lucrează. Un bunic mai aparte. Acum am început să umblu cu ei, că am văzut în ziar. Fetița are zece ani și băiatul șase”, ne-a mai povestit un domn care are în grija sa doi copii.

Mai sunt câțiva părinți care au nemulțumiri, în general cu privire la faptul că Teatrul, care ține de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” nu este renovat și mobilierul este cam vechi. „Venim des la Teatrul de Marionete, aproape în fiecare duminică. Sunt foarte mulți copii. De exemplu, data trecută era chiar plină sala în prima jumătate. Ne-am dori, dacă se poate, să se renoveze sala, cel puțin mobilierul să se înlocuiască. E foarte vechi. În rest, de admirat! Calitatea și implicarea actorilor sunt la nivel înalt. Foarte frumos. O dată cu creșterea în importanță a tehnologiei, poate că numărul copiilor scade. Eu așa aș zice”, a explicat Roxana, mama a doi copii, unul de doi ani și trei luni și altul de zece ani.

Teatrul de păpuși în „era” tehnologiei
În „era” tehnologiei, cei mai mulți părinți și bunici sunt de acord că se vine mai puțin la Marionete. Amintirile sunt cam șterse însă și mulți conchid că, pentru noile generații, lucrurile nu stau neapărat rău. „Venim săptămânal la Teatrul de Marionete. Pe vremea noastră, adică acum vreo 20 de ani, când eram noi copii, erau pline sălile”, își amintește Diana. „Oricum, e destul de multă lume, la câtă tehnologie este. Vine lumea. Copiii au patru și un an jumătate. Fetița de un an și jumătate vine pentru prima dată”, a adăugat aceasta.

„Nu știu cum era mai demult. Erau copii, erau mulți copii. Și acum sunt destul de mulți copii”, a mai zis Alina, mamă a doi copii, de șase și patru ani.

„Acum este prima dată când venim. Nu știu ce să vă spun, dacă sunt mai mulți sau mai puțini copii decât pe vremuri”, a răspuns și Iuliu, tatăl unui copil de patru ani.

Angajații de la Trupa de Marionete nu au uitat însă deloc cum era înainte și printre ei sunt unii nostalgici pentru vremurile de demult. Golul este umplut doar de zilele în care se vine în grup organizat. „Astăzi nu prea au fost mulți copii, în cursul săptămânii vin de la școli și grădinițe. Depinde de părinți, duminica nu prea vin. Mai demult să știți că erau mai mulți copii, stăteau la rând afară. Acum în timpul iernii sunt mai mulți, când vine căldura – foarte puțini. Și cu 30 de copii se joacă în sală. Nu vin, duminica pleacă la țară sau pe unde mai pleacă. Dacă ar veni, ar învăța mai multe, ar ști mai multe, ar ști cum să se comporte în societate, dar dacă nu vin cu părinții… Stau pe calculator, pe telefoane. Ăsta e marele bai. Sunt mai puțini copii. Mai sunt părinți care vin cu copiii și le dau telefonul să se joace. Păi atunci pentru ce mai vii aici? Telefonul – acasă! Să știți că de aia nici nu învață, sunt mai slabi la învățătură. Noi nu am avut telefoane sau nu am mers la teatru, dar altfel am fost educați. Să știți că copiii din ziua de azi sunt foarte răi și părinții sunt de vină, nu copiii. Cei șapte ani de acasă se cunosc de când îs mici. Îmi pare rău de ei și ar fi frumos să fie sala plină în fiecare duminică. Iarna e arhiplină, dar acum, cum începe căldura, câți sunt aici sunt mulți. Maxim 30, dar pentru 30 trebuie să joace”, s-a destăinuit doamna Maria, angajată la instituția de cultură.

„Vin mai mulți sau mai puțini, în func­ție de spectacol. Vin, vin totuși și duminica copiii la spectacol, pentru că în timpul săptămânii se vine în grupuri exclusiv organizate, de marți până vineri”, ne-a declarat și Gheorghe Mureșan, director tehnic și șef producție.

Tehnologia vine la teatru
Ce mai trebuie spus despre această nouă „eră” a tehnologiei este că, încet-încet, ea ajunge să se întrepătrundă cu jocul de pe scenă al actorilor. Despre asta, ne-a spus câteva cuvinte Cristian Bordaș, actor mânuitor: „De-a lungul timpului am participat în proiecte de emancipare și tehnologizare a actului teatral, cum este cazul proiectelor de proiecție 3D, cu implicarea marionetelor în acest decor proiectat. Dată fiind natura experimentală, aceste proiecte s-au bucurat de un succes care a depășit cu mult granițele ţării, cum
este cazul spectacolului «Tovarăşul de drum», după Andersen, care s-a jucat în circa cinci limbi (franceză, engleză, maghiară, cehă și, evident, română)”. Cu toate acestea, copiii sunt încă receptivi la poveștile clasice: „Dincolo de aceste aspecte, observăm că, deși copiii sunt deschiși la nou, apreciază cu la fel de mult drag povestea clasică, care reprezintă un contrapunct valoros la era «touch­screen» și care reiterează joaca copilului cu păpușa (din copilăria timpurie), bineînţeles că toate duse la un nivel estetic mai înalt”, a mai spus acesta, lansând o invitație la Marionete pentru cititorii ziarului nostru.

Recomandările redacției