Fotbalul românesc ne-a oferit mulți eroi de-a lungul timpului, dar unul singur a avut onoarea de a da numele unui trofeu pentru fair-play. Este vorba despre Iosif Petchovschi, cel care se contopește cu UTA și prima perioadă a sa de glorie. Originar din Timișoara, „Csala” și-a început cariera la Chinezul Timișoara, după care a mai trecut pe la CA Oradea și CFR Cluj, înainte ca baronul Francisc Neuman să-l aducă „acasă”, în „alb-roșu”. La Arad a jucat între 1945 și 1951 și apoi din nou între 1955 și 1961. Paranteza de două sezoane e reprezentată de aventura la CCA.
Pentru „Bătrâna Doamnă” a înscris 53 de goluri în 174 de meciuri oficiale, câștigând trei titluri de campioană și o Cupă a României. A bifat și 32 meciuri pentru România, înscriind 11 goluri. La începutul carierei sale a fost selecționat de trei ori și în naționala Ungariei. S-a stins pe 6 octombrie 1968 într-o zi mohorâta, în marea de lacrimi a celor 15 mii de oameni care asistau la meciul dintre UTA și Poli Iași și care au fost informați prin stație: „A murit Iosif Petschovschi!”
„Poate cel mai mare
fotbalist român”
Așadar, sâmbătă, se fac 50 de ani de când cel mai puternic simbol al Campioanei Provinciei ne privește de acolo de Sus și poate chiar ne judecă pentru ceea ce am făcut din UTA. „Dacă pentru România e Centenarul Marii Uniri, pentru familia UTA e minicentenarul trist al pierderii lui Iosif Petschovski. Old Boy’s UTA invită toți suporterii arădeni sâmbătă, la ora 12, la Cimitirul Eternitatea pentru a-l comemora pe marele fotbalist. O să ne gândim cu mare drag la performanțele sale și la tot ceea ce a făcut pentru UTA și tot fotbalul românesc. După câte s-a spus și unii mai spun și acum, Petchovschi a fost cel mai mare fotbalist român. E adevărat, mai apoi au apărut Dobrin sau Hagi, care sunt și ei în față și au jucat la un nivel foarte, foarte mare. Petchovschi a fost și va fi pentru noi o emblemă, este cel care prin spiritul său ține fotbalul arădean și pe UTA în viață. Datoria noastră este să le reamintim în special celor tineri că a existat un Petchovschi, că a existat un mare campion”, spune Gyuri Vaczi, președintele acociației utiștilor veterani.
„Poate avem nevoie de un baron Neuman, care ne ia și un Petchovschi și ne face și un stadion”
Și tot el a făcut o analogie interesantă vis-a-vis de Petchovschi și stadionul aflat de prea mult timp în (re)construcție. „În cartea lui Aristide Buhoiu despre marele nostru campion există un pasaj: «Aradul și ziua cea mai lungă». Se referă la inaugurarea stadionului ITA de la 1 septembrie 1946. Petchovschi are o legătură strânsă cu acest eveniment. Baronul Neuman l-a luat de la Cluj, formând în jurul lui o echipă foarte bună. Inaugurarea stadionului a avut loc în compania lui Ciocanul București, care pe atunci era pe primul loc în Divizia A. Petchovschi a marcat primul gol pe stadionul ITA şi am câștigat cu 1-0, a dat practic viață acestui stadion cu o victorie istorică. Iar acum ne-ar place să avem un alt Petchovschi, dar prima dată ar trebui să avem un stadion. Sau, poate, trebuie să descoperim un alt Petchovschi ca să avem un stadion nou? Sau, poate, avem nevoie de un baron Neuman care să le facă pe amândouă. Ia și un Petchovschi și face și un stadion pentru o nouă generație de campioni în jurul unui mare om și campion. Cu Ionuț (n.a. Popa) antrenor putem visa, dar avem neapărat nevoie și de stadion și de echipă”, a mai punctat Vaczi.
Coco Dumitrescu: «Un
jucător numai de nota 10»
Trecerea fiind făcută, actualul tehnician al „Bătrânei Doamne” a ținut să rememoreze și el un episod special legat de amintirea lui Petchovschi. „Când eram antrenor la UTA cu nea’ Coco Dumitrescu, Dumnezeu să-l ierte, într-una dintre deplasările noastre la București, într-o seară în cameră
mi-a spus: «Ionuț, pune pe hârtie numele celui mai mare fotbalist român în viziunea ta și la fel o să fac și eu pe hârtia mea. Nea’ Nicu a scris Petchovschi, iar eu am scris Hagi. Și atunci el m-a pus să dau note. Lovirea mingii cu capul , eu i-am dat lui Hagi 6/7, el lui Petchovschi 10, lovirea mingii cu piciorul stâng, eu lui Hagi 10, el lui Petchovschi tot 10, lovirea mingii cu piciorul drept, eu lui Hagi 7, el lui Petchovschi 10, dribling, eu lui Hagi 10, el lui Petchovschi tot 10. M-am oprit și l-am întrebat: «Păi nea’ Nicule numai 10 îi dai?» Și-mi zice da, a fost un jucător numai de nota 10. El juca și ca stopper de nota 10 și mijlocaș de nota 10 și atacant de nota 10. Pe mine m-a impresionat. Iar legat de amintirea cu stadionul am primit un dar special de la o familie ce vrea să rămână anonimă, respectiv un tablou mare, cu ramă frumoasă de lemn, reprezentând acel prim meci dintre UTA și Venus pe arena construită de baronul Neuman. Țin foarte mult la această amintire, posibilii hoți trebuie să știe că am alarmă și pistol…”, spune Popa.
Așadar, sâmbătă, 6 octombrie, utiștii de toate vârstele sunt așteptați la „Eternitatea” pentru come­morarea celui mai mare fotbalist din istoria UTA-ei și printre cei mai va­loroși pe care i-a dat vreodată fotbalul românesc.

Recomandările redacției