Cristian Buşoi, Ludovic Orban, Marian Munteanu, iar în cele din urmă (deşi timp ar mai fi de vreo câteva schimbări) Cătălin Predoiu, au fost pe rând alegerile PNL-ului pentru candidatura la cea mai importantă primărie din ţară. Să-i luăm pe rând. Înainte de asta, însă este foarte interesant de ştiut că nici unul dintre candidaţi nu este născut în Bucureşti, nici măcar contracandidata lor, moldoveanca Gabriela Firea.
Cristian Silviu Buşoi are 38 de ani şi este născut în Drobeta Turnu Severin, cu o dată a naşterii parcă predestinată – 1 martie. În afara faptului că este europarlamentar, activitatea sa politică este aproape nulă, neavând practic nici o şansă în lupta electorală pentru primăria Capitalei. Chiar liderii partidului său au realizat asta, însă de abia în urma unui sondaj a cărui rezultate nu prea s-au dorit a fi făcute publice. Lipsa carismei, nesiguranţa de sine, la care se adăuga slaba activitate politică făceau din Buşoi o victimă sigură. Aşa că în peisaj a apărut contrariul lui Buşoi. Un tip (prea) plin de carismă, simpatic, cântăreţ, cât se poate de sigur pe sine şi cu o activitate politică de invidiat. Ludovic Orban, născut la Braşov, fost ministru la Transporturi nu putea fi privit însă ca o figură serioasă, care ar putea să facă ceva bun pentru Capitală. Aşa că în sondaje era strivit de contracandidata sa, Gabriela Firea. „Norocul“ său a fost DNA-ul, care l-a obligat să îşi retragă candidatura dintr-o cursă pe care oricum ar fi pierdut-o în mod cert. A apărut apoi „soluţia civică“ a peneliştilor sau mai degrabă lipsa de soluţii, fiind scos la înaintare Marian Munteanu. Din start se vedea că bietul om, născut la Giurgiu şi ucenic al marelui scriitor şi teolog Petre Ţuţea, nu avea nici o treabă cu administraţia. Şi-a demonstrat însă caracterul şi latura sa nobilă, acceptând ieşirea din cursa electorală în momentul în care au început să fie lansate fel şi fel de atacuri, care mai de care mai idioate, la adresa sa.
În cele din urmă, şi cred că de data asta au nimerit-o, însă mă tem să nu fie cam târziu, a ieşit de la naftalină Cătălin Predoiu. Născut la Buzău, cariera lui Cătălin Predoiu nu are practic nici o pată.
Avocat de mare succes – în anii 2007 și 2008, prestigioasele cataloage internaționale Chambers Global și Chambers Europe l-au clasificat pe locul 2 în domeniul Leading Individuals – fost ministru al justiției în guvernele Tăriceanu şi Boc, în perioada dintre demisia premierului Emil Boc și învestitura Guvernului Ungureanu a îndeplinit funcția de prim-ministru interimar, Predoiu este singurul ministru care a fost menținut în funcție în patru guverne consecutive. Totodată este autorul mai multor volume de drept comercial, este tatăl a doi copii, a fost membru în Consilul de Administrație al CEC, asociat fondator la o casă de avocatură și deține participații la două firme de consultanță pentru afaceri și management. La toate astea se adaugă un caracter nobil, bună creştere, eleganţă, discurs ireproşabil, stil, moderat, lipsa isteriei, cultura, bunul simţ, modestia, buna pregătire.
Dacă va reuşi să reducă din diferenţa uriaşă care îl separă în acest moment de Gabriela Firea, o altă soluţie viabilă pentru Bucureşti, atunci Capitala ar avea, cred că pentru prima oară după Revoluţie, o finală electorală de nivel înalt, în urma căreia vor avea de câştigat alegătorii. Situaţia este, din nefericire, una inversă la Arad, acolo unde alegătorii nu au de unde să aleagă un candidat notabil. De câştigat vor avea doar candidaţii, care vor fi astfel în prim planul scenei electorale, îi va cunoaşte în sfârşit lumea, iar învinşii vor merge din nou să trântească ştampila pe o foaie mâzgălită, care nu le va aduce decât gropi, borduri, asfalt (cât încape) de proastă calitate, lipsa spaţiului verde, incultură, scumpiri, rahat în case după fiecare strop de ploaie, şomaj, educaţie scumpă dar şi asta tot de proastă calitate, bălţi, bănci exorbitante, aglomeraţie şi semafoare.
