În serialul La margine de Arad în anul 2016, publicat în ziarul nostru, un aspect  surprinde: gunoaiele. O fi o coincidență ori o pacoste, un blestem, dar grămezile de gunoaie sunt prezente de fiecare dată în lungul drumului. De data aceasta am mers pe traseul centurii orașului, între intersecția str. Ovidiu cu str. Poetului, apoi spre sensul giratoriu și str. Câmpul Liniștii. Priviți direcția indicată cu săgeată. Ca de fiecare dată, mărturiile sunt fotografiile, pe care le dorim probleme în carnetele consilierilor din CLM. Este de neînțeles, un aspect oribil, ca la margine de șosea asfaltată, intens circulată, să găsești mormanele de gunoaie. Parcă văd o mașina oprindu-se, cineva iese din mașină, privește circular și, într-un moment favorabil, deschide portbagajul și-și deșartă plasa cu gunoiul adunat de prin gospodărie exact pe locul unde un alt cetățean și-a golit straița similară. Interesant, și iar spun că gestul este de neexplicat. Omul pedant, ce nu admite un gunoi în bătătură, un arădean get-beget, transportă în deplină conștiință a gestului său, gunoiul din curtea sa și-l depune pe obrazul orașului. Treabă-i asta? Iar vântul, ca un părtaș la răul ce ni-l face halda de gunoi ad-hoc, împrăștie tocmai peturile și hârtiile cele mai colorate spre cele patru puncte cardinale. Așa s-a consolidat o vizibilă centură a gunoaielor, grămezi colorate, la începutul străzii Câmpul Liniștii, înainte de calea ferată. Mergând pe direcția str. Livezilor până la bariera CFR, când să intrăm în oraș, un contrast uluitor ne întâmpină: un teren de sport amenajat ca în povești, cu iarbă covor, gard civilizat să oprească mingea și să interzică vacilor să pască gazon, dă impresia unui colț de rai, înconjurat de iadul gunoaielor. Priviți imaginile din text și de pe virtual. Iată, Aradul este capabil să furnizeze imagini apocaliptice și  de rai pe  pământ în parcele lipite una de alta.
Iubim noi cu adevărat Aradul? Iar dacă-l iubim, cât îl iubim și cum îl iubim?

Recomandările redacției