Timp de secole, Ţările Române s-au aflat la poarta de intrare a Europei, luptându-se pe viaţă şi pe moarte cu otomanii care doreau să-şi extindă dominaţia pe continent. Ţara Românească, Moldova şi Transilvania s-au aflat, pe rând, în prim-planul luptei cu turcii care au speriat o lume întreagă. Uneori au câştigat războaiele, alteori le-au pierdut, dar au reuşit să obţină înţelegeri care ne-a ferit, în general, cu unele excepţii, de a trăi în paşalîcuri turceşti. Iar cei care au avut cel mai mult de câştigat au fost occidentalii, care au avut parte de mai puţine războaie cu turcii pe pământurile lor sau au fost feriţi total de astfel de nenorociri, ceea ce le-a permis să se dezvolte din toate punctele de vedere, cultural, economic, politic şi aşa mai departe. Poate aceasta este şi una dintre cauzele care îi fac mult mai toleranţi faţă de valurile de imigranţi din ţările musulmane, care aduc cu ei, fie că vrem să acceptăm sau nu, şi mulţi adepţi ai Statului Islamic. Ceea ce este şi mai grav este însă că mulţi dintre musulmanii care trăiesc în Europa de Vest nu au reuşit să se integreze şi încearcă să-şi impună propriile reguli. Asta, ca să nu mai vorbim de atentatele care au îngrozit tot continentul, prin sălbăticia şi lipsa lor de orice logică.

Pe de altă parte, în România, nu s-a întâmplat, încă, din fericire aşa ceva. Sigur, este vorba şi despre faptul că nu avem o ţară atractivă nici măcar pentru cei care fug de atrocităţile comise de Statul Islamic, dar mă îndoiesc că noi, românii am putea accepta ca unul sau mai mulţi musulmani să ne interzică să mâncăm carne de porc la noi în ţară, să bem bere, vin sau altă băutură alcoolică pe o terasă. Asta, ca să nu mai vorbesc de sistemul de justiţie paralelă care există în alte state care au dorit să fie mult prea corecte din punct de vedere politic, ceea ce este, din punctul meu de vedere o mare prostie. Trăieşti la mine în ţară, respecţi regulile şi legile noastre. Nu te obligă nimeni să mănânci ce nu vrei şi nici să bei ce nu ai voie, eşti respectat ca om oriunde te-ai duce, ai drepturi egale cu noi atunci când doreşti să te angajezi undeva, dar de aici până la a ne lăsa călcaţi în picioare e cale lungă. Din câte am văzut, cam aşa gândesc şi cehii, polonezii şi ungurii, adică alte popoare care au avut, ca şi noi, războaie crâncene cu otomanii.

Iar dacă tot a venit vorba de Imperiul Otoman, nu pot să nu remarc evenimentele de-a dreptul reprobabile care au loc în momentul de faţă în Turcia, unde preşedintele Erdogan, care s-a confruntat cu o lovitură de stat eşuată, trece la epurări în masă, arestând şi dând afară din serviciu mii şi mii şi mii de persoane care sunt bănuite că ar avea legături cu puciştii. Ceea ce este şi mai grav este că vrea să islamizeze structura de conducere a ţării, să dea Turcia înapoi cu un secol. Nu de florile mărului i se spune „Sultanul”, iar o apropiere de Rusia lui Putin ar putea avea consecinţe importante pentru NATO, Uniunea Europeană, dar şi pentru ţara noastră. Deja se vorbeşte că anumite capacităţi militare ale NATO din Turcia, inclusiv focoase nucleare, ar putea fi mutate în România, unul dintre aliaţii cei mai fideli ai Statelor Unite, din Europa. Astfel, România ar putea deveni din nou, una dintre cele mai importante porţi ale lumii civilizate. Nu ar fi un lucru rău dacă am fi sprijiniţi trup şi suflet de Statele Unite, nu doar folosiţi ca un cap de pod în coasta Rusiei şi eventual a Turciei care se îndepărtează, pe zi ce trece, tot mai mult de democraţia de tip occidental. Şi când vorbesc de sprijin din partea SUA, nu vorbesc doar de sprijin militar, ceea ce e adevătat, este foarte important, ci şi de un sprijin economic, pentru că dacă noi muncim de ne ies ochii pentru nişte salarii de mizerie, la o adică nu avem nimic de pierdut în cazul în care se schimbă raportul de forţe. Cu totul şi cu totul altfel va sta situaţia când pe lângă valorile promovate de NATO şi Uniunea Europeană vom avea de apărat şi modul nostru de viaţă, standardul nostru de trai. Acesta ar trebui să fie mesajul pe care autorităţile din România ar trebui să îl transmită la Washington, nu un mesaj de supunere necondiţionată. Pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul, valahii, moldovenii şi transilvănenii luptau pentru credinţă şi pentru pământurile lor, nu pentru dreptul de a putea să-şi înjure domnitorul sau pentru democraţie. E drept, între timp lucrurile s-a schimbat, democraţia a devenit o valoare fundamentală, iar un război religios nu are niciun fel de sens în lumea civilizată, dar democraţia nu ţine niciodată de foame.

Recomandările redacției