Lazăre… scoală-te şi umblă!

Lazăr era din Betania, satul Mariei şi al surorii sale, Marta. Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi i-a şters picioarele cu părul capului ei. Fratele lor, Lazăr era grav bolnav. Maria L-a chemat pe Iisus Hristos pentru a-l vindeca. Între timp Lazăr a murit. Domnul s-a apropiat de mormântul lui Lazăr şi a strigat cu voce tare: „Lazăre vino afară!“ Iisus le-a spus celor prezenţi: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“ Lazăr s-a sculat din morţi şi a fost viu printre oameni.
Atunci, văzând minunea înfăptuită de Domnul, mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-a spus ce făcuse Iisus.
Ne-am obişnuit să spunem, mai adesea, despre comportările vreunui cunoscut decedat că e potrivit să vorbim despre el numai de bine. Chestia asta e luată de la bunicii noştri latini care ziceau pre limba lor: „De mortuis nihil nisi bene – Despre morţi numai de bine“. (Am asudat să găsesc expresia asta în latină). Cu tot respectul cuvenit unor străbunici de sorginte celebră, cred că zicala aceasta este o tâmpenie. Cum adică să vorbeşti de bine un defunct care toată viaţa lui pământeană a făcut numai infracţiuni, numai intrigi, sau care şi-a terorizat familia şi societatea cu aberante ticăloşii? Am să dau câteva exemple de personaje  celebre despre care ar trebui să vorbim numai de bine, conform zicalei menţionate: Hitler, Nero, Corneliu Zelea Codreanu, Terente-Re­gele tâlharilor din Deltă, Ucigaşul în serie Râmaru şi lista ar putea continua până la ultima pagină a ziarului nostru.
Un cunoscut şi apreciat ziarist ară­dean, născător de publicaţii şi formator de ziarişti a început să-şi scrie memoriile. Fragmente din viitoarea carte a mai publicat pe ici, pe colo (fiind cunoscător în domeniu, cred că-şi testează posibilii cititori), sinceritatea sa dezarmantă şochează. Acest ziarist nu fabulează despre  legende gen Tristan şi Isolda, ci vorbeşte despre personaje reale, pipăibile cu mâna, care au trăit printre noi.
Ziaristul nostru, căruia nu-i dau numele din motive de protecţie, scrie în memoriile sale, printre altele, despre un personaj foarte cunoscut în Arad, care a ajuns în timpul vieţii un personaj controversat,  iar după moartea sa a ajuns  o stradă în zona Gării CFR Arad. Că-şi me­rită onoarea post mortem, că nu şi-o merită, nu discut aici. Aici vreau să scot în evidenţă curajul cunoscutului ziarist care vorbeşte dezinvolt, sincer despre acel personaj mort şi face dezvăluiri des­pre adevărata sa faţă; nu tocmai pozitivă! Sunt lucruri pe care cei mai mulţi dintre noi nu le cunoşteam.
Personaj pentru care Iisus Hristos nu sunt sigur că ar rosti: „Nelule… scoală-te şi umblă!“
Despre morţi numai bine? Aiurea! Mai ales că în jurul nostru e plin de falşi Lazăr.