Deunăzi, scotoceam pe Str. Vasile Alecsandri la nr.8, să găsesc un imobil realizat de arhitectul Sergiu Rafiroiu, maestru al stilului Interbelic. Imobilul  menționat în documentațiile existente, nu l-am găsit, probabil demolat, fie c-a fost modificat și scos din tiparele „Rafiroiu”. Am ratat misiunea și dezamăgit îmi consultam agenda pentru pasul următor. Eram, așadar,  pe str. V. Alecsandri în dreptul numărului 8,  la două sute  metri de Bulevardul din centrul orașului.

La un moment dat am amuțit, priveam și nu-mi credeam ochilor, era ceva ce pentru prima dată vedeam în Arad. În fața mea, pe trotuarul de peste drum, o doamnă elegantă, ce-și plimba câinii în lesă, doi teckeli, se oprește și scoate dintr-o pungă un șervețel de hârtie să adune dejecția lăsate de unul dintre câini, apoi cu cel mai firesc gest o introduce într-un alt săculeț din plastic.

Iată cum s-a petrecut o minune. Așa ceva în Arad nu mai văzusem. Dintr-o pornire spontană, uimit și încântat de ce vedeam, mă adresez doamnei : – Pentru acest gest dumneavoastră meritați o diplomă din partea Primăriei, drept exemplu pozitiv pentru  toți care-și plimbă câinii prin oraș. Doamna mă asigură că a îndeplinit o îndatorire normală și că la fel fac toți oamenii !?

În continuare am aflat că doamna este arhitectă, a terminat facultatea la Timișoara, este arădeancă, și că, în fine, l-a avut profesor pe domnul arhitect, Theodor Gheorghiu, apoi să mă convingă, a început să-mi înșire o listă cu arhitecți arădeni.

În final vă ofer și explicația gestului, pe care l-am surprins pentru prima dată în Arad. Doamna a plecat demult în America, de unde după mulți ani s-a reîntors curând la Arad și trăiește după deprinderile cu care s-a obișnuit acolo.

Ce gest de civilizație am surprins! La noi, uneori proprietarul unui câine, îl scoate la plimbare să-și facă nevoile fiziologice în iarbă ori pe trotuar și atunci stă să-și admire animalul cu priviri pline de satisfacție.

Așa-i la Arad, deocamdată, dar sper să învățăm din exemplele oferite de alții, pe meleagurile europene, acolo unde urbanitatea este avansată. Deocamdată nici plachete ce să atenționeze cetățenii nu avem.

  • Blackwolf spune:

    Doar de 2 ori (în ultimii 5 ani) am avut ocaza să văd proprietari de câini care strângeau după companionii patrupezi şi, de fiecare dată am vrut să îi felicit; şi asta doar pentru că, de fiecare dată îmi imagimam că lucrurile vor intra într-un binevenit normal… asta până a doua zi de dimineaţă, când trebuia să fac slalom pe trotuare printre răhăţei de câine… Totul ţine de educaţie şi bun simt, iar unii concetăţeni…

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției